Există un pod artificial de 30 km pe Lună? Se ocupă o civilizaţie extraterestră din sistemul nostru solar cu mineritul?

7.585 vizualizari

John O’Neil, redactor ştiinţific al lui „New York Herald”, observă în noaptea de 29 iulie 1953 Luna. Îşi îndreaptă telescopul spre Mare Crisium şi nu-i vine să-şi creadă ochilor: pe o suprafaţă de cel puţin 30 de kilometri se întinde o construcţie de forma unui pod. O’Neil îşi dă perfect de bine seama că orice ştire despre existenţa unui „pod pe Lună“ nu se va bucura de multă crezare, ci în schimb îl va expune ironiei şi batjocurii. Din acest motiv, el nu semnalează „Societăţii pentru observarea lunii şi planetelor*’ decât „un mare pod natural” în respectivul sector selenar.

În ciuda acestei formulări prudente, atacurile din partea astronomilor nu-l ocolesc. În momentul culminant al atacurilor, O’Neil primeşte un neaşteptat ajutor din partea unei persoane a cărei competenţă nu îndrăzneşte nimeni s-o pună la îndoială. Dr H.P. Wilkins – la această dată, poate, cea mai mare capacitate în materie de sateliţi ai Pămîntului – anunţă că a văzut şi el podul în aceeaşi regiune. În luna care a urmat vine o altă confirmare, de data aceasta din partea lui Patrick Moore, şi el o autoritate în ştiinţa despre astrul nopţii.

George H. Leonard, autorul cărţii „Mai este cineva pe Lună”, vorbeşte despre o multitudine de fenomene misterioase de pe Lună, fixate sau relatate fotografic, care însă nu prea au fost menţionate în declaraţiile oficiale. De exemplu, se zice că fotografia 67-H-I 135, făcută de NASA, arată urmele a două obiecte, dintre care unul trebuie să fi ieşit chiar dintr-un crater. Pe fotografia nr. 69-H-89, făcută de Apollo 8, se zice că pot fi recunoscute nişte obiecte artificiale dintre care o gigantică scară, care duce în fundul unui crater. Se spune că mai mulţi participanţi la diferite misiuni Apollo au comunicat că au văzut fulgere luminoase, dâre de lumină şi lucruri de genul acesta.

Patrick Moore constata în 1981 într-o carte despre Lună următoarele: „Noi nu înţelegem aceste fenomene selenare efemere, care sunt categoric o realitate, în ciuda multor teorii”. Îndrăzneaţă, dar nu absurdă este ideea că o civilizaţie extraterestră din sistemul solar s-ar îndeletnici cu mineritul şi ar lăsa-o rece faptul că pe noi ne surprinde sau nu acest lucru. Pe planeta roşie Marte se observă activităţi asemănătoare.