Edward Teller, evreul maghiar care a inventat bomba cu hidrogen şi care a susţinut fantasmagoricul proiect “Războiul stelelor”

DISTRIBUITI
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Edward TellerUnul dintre cei mai controversaţi oameni de ştiinţă pe care i-a avut omenirea este Edward Teller (1908-2003), un fizician născut în Ungaria, de origine evreiască. După ce a participat la construirea bombei atomice, Teller a devenit cunoscut în anii ’50 drept „Părintele Bombei-H“ sau a bombei cu hidrogen. El a fost un apărător neobosit al ideii de apărare naţională al Statelor Unite, în anii ’80 concepând şi susţinând fervent Proiectul Războiul Stelelor, care urma să protejeze Statele Unite de un atac nuclear. Datorită implicării sale politice, ca şi realizărilor în domeniul fizicii, Teller este considerat unul dintre cei mai influenţi oameni de ştiinţă ai secolului XX.

După ce a studiat matematica şi mecanica cuantică în Germania şi şi-a luat doctoratul, în momentul în care Fundaţia Rockefeller i-a acordat o bursă, Teller s-a mutat în Statele Unite în 1935. Ca profesor de fizică la Universitatea George Washington, Teller şi-a continuat vechile studii asupra comportamentului molecular. El a colaborat şi cu George Gamow, inventivul fizician rus, împreună cu care a stabilit regulile dezintegrării beta a atomilor; Teller şi Gamow au publicat în 1937 o lucrare pe tema energiei termonucleare, iar în 1938 aceasta era unul din subiectele dezbătute aprins la Conferinţa de Fizică Teoretică de la Washington. În 1939, cu câteva ore înainte de următoarea conferinţă de la Washington, s-a aflat că fizicienii germani Fritz Strassmann şi Otto Hahn reuşiseră să spargă un atom; în contextul politic de atunci, evenimentul nu a trecut neobservat de către fizicieni, iar pentru Edward Teller a reprezentat momentul care i-a marcat întreaga carieră.

Teller participă la construirea primei bombe atomice

La începutul anilor ’30, fizicienii deveniseră conştienţi de faptul că atomul poate fi spart, iar în preajma celui de-al doilea război mondial era clar că U-235, un izotop al uraniului, ar putea fi folosit pentru obţinerea unei reacţii în lanţ capabilă să elibereze cantităţi enorme de energie. Teller, împreună cu fizicienii Leo Szilard, Albert Einstein şi Enrico Fermi, au contribuit la realizarea primei bombe atomice din lume, cercetare ce a avut loc la începutul anilor 40, cunoscut sub numele de “Proiectul Manhattan”. Fizicienii se temeau la vremea aceea ca nu cumva ca, explozia bombei atomice să nu declanşeze ceva similar cu reacţiile din Soare. Fuziunea, energia produsă de soare şi de celelalte stele, este mult mai puternică decât fisiunea. A fost prima oară când s-a sugerat ideea de bombă cu hidrogen. Teller a continuat să se gândească la acest lucru chiar în timpul construirii bombei atomice.

Cum a fost construită bomba cu hidrogen

După al doilea război mondial, Teller a urmărit asiduu posibilitatea construirii bombei-H, bombei cu hidrogen, în ciuda unei puternice opoziţii din partea anumitor lideri ai comunităţii ştiinţifice. După ce, în 1949, Uniunea Sovietică şi-a creat propria armă atomică, factorii de decizie americani au manifestat interes pentru crearea unui dispozitiv extrem de puternic. Iniţial, pledoaria lui Teller în favoarea bombei cu hidrogen s-a bazat pe calcule dubioase. Dar, cu ajutorul lui Stanislaw Ulam, avea să fie conceput, în cele din urmă, un mecanism care folosea raze X pentru aprinderea combustibilului nuclear. Un dispozitiv termonuclear, numit Mike, a fost detonat pe un atol pustiu din Pacificul de Sud în decembrie 1952. Experimentul a depăşit toate aşteptările, pe locul fostei insule Elugelab căscându-se un imens crater. Teller, care n-a asistat la explozie, a trimis o telegramă cifrată care anunţa succesul: „E băiat!”

Teller a continuat să joace un rol important de-a lungul următorilor patruzeci de ani. A devenit cel mai cunoscut om de ştiinţă care a apărat bomba-H, testele nucleare şi dezvoltarea de rachete purtătoare. El a avut un cuvânt greu de spus în privinţa cursei înarmărilor între Statele Unite şi Uniunea Sovietică. De asemenea, a fost co-autor al unor cărţi de tipul “Viitorul nostru nuclear” în 1958 şi “Moştenirea Hiroshimei” în 1962, numele lui apărând adesea în revistele populare. De multe ori, el a înclinat decisiv balanţa ideii de a interzice testele nucleare; tot el a susţinut un proiect nuclear în Alaska.

Teller era obsedat de energia nucleară

Deşi războiul rece a favorizat ideile lui Teller, tot despre el se spune că ar fi avut talentul de a se împrieteni cu politicienii. Se pare că el i-a expus preşedintelui Dwight D. Eisenhower perspectiva optimistă a unei bombe nucleare cu fuziune „curate”, adică fără consecinţe radioactive. Teller îşi exercita influenţa într-un scop bine determinat. El era obsedat de ameninţarea dominaţiei mondiale a sovieticilor. Această obsesie l-a urmărit cu precădere în a doua parte a vieţii. Ştia că are dreptate şi toţi cei care treceau cu vederea această ameninţare erau nişte proşti care nu meritau niciun pic de consideraţie. În anii ’70, cartea lui Teller “Energie din cer şi pământ” a pledat în favoarea utilizării energiei nucleare. S-a gândit serios să candideze pentru Senatul Statelor Unite, dar un infarct l-a determinat să-şi reducă volumul de muncă.

Teller îl convinge pe preşedintele Reagan să aloce zeci de miliarde de dolari pentru programul “Războiul stelelor”

Atunci când, în 1980, Ronald Reagan a fost ales preşedintele Statelor Unite, Teller a avut în persoana lui un foarte puternic aliat. Considerând că alegerea lui Reagan a reprezentat „un miracol”, Teller nu s-a mai văzut nevoit să-l convingă de ameninţarea militară a Uniunii Sovietice. La o întâlnire din 1982 cu Reagan, Teller a schiţat o propunere pentru un sistem de apărare antirachetă „de a treia generaţie”, cerând mai multe fonduri pentru programul de construire a laserului cu raze X. La începutul anului 1983, preşedintele Reagan a rostit un discurs în faţa naţiunii în care a anunţat implementarea unui sistem de apărare antinucleară cu baza în spaţiu. Curând, miliarde de dolari erau alocate unor sisteme defensive care nici nu depăşiseră stadiul de idee şi într-o oarecare măsură nu funcţionau. Iniţiativa pentru Apărare Strategică (SDI) urma să includă un şir de arme cu baza la sol şi în spaţiu, între care şi sofisticatele lasere cu raze X şi fasciculele de particule. Aceste planuri pentru „Războiul Stelelor” au fost complet abandonate zece ani mai târziu, după ce se cheltuiseră 36 de miliarde de dolari. Nu s-a realizat nici măcar un singur sistem defensiv funcţional. Poate că Iniţiativa de Apărare Strategică a fost abandonată din cauza costurilor, dar programul a exprimat clar ideile lui Teller despre menirea ştiinţei.


DISTRIBUITI
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un comentariu