Edward Lowe, piratul care tăia limbile victimelor sale şi le prăjea în ulei
Edward Lowe s-a născut la Londra, pe la sfârşitul secolului XVII, într-o familie extrem de săracă. Trăind la periferia societăţii, printre hoţi şi tâlhari, a devenit la rândul său un găinar, până când, sătul de furtişaguri mărunte, a hotărât să plece în Lumea Nouă, auzind că acolo e rost de îmbogăţire rapidă. Ajuns la Boston, a lucrat mai întâi că marinar, pe o corabie comercială, dar în mai 1722 s-a alăturat unei bande de camarazi ai săi, ce plănuiau să pună mâna pe vas şi să se îndrepte cu el spre Honduras, spre a jefui convoaiele spaniole, încărcate cu aur. Dar rebeliunea a fost înăbuşită, iar Lowe şi ciracii săi obligaţi să părăsească nava. Descoperiţi, la bordul unei mici bărci, de o goeletă sub pavilion francez, indivizii, abia scăpaţi de la o moarte sigură, în mijlocul oceanului, s-au năpustit asupra salvatorilor lor, masacrându-i, după care au înălţat pe catarg steagul negru al piraţilor şi „au pornit război împotriva lumii întregi”, după cum scria o cronică a vremii. Îndrăzneala lui Lowe era vecină cu nebunia.
Într-un raid, el a atacat nu mai puţin de 13 nave de pescuit britanice, ancorate la Port Roseway şi le-a jefuit şi scufundat, fără ca apărătorii portului să-i poată veni de hac. Curând, numele lui a devenit temut în Caraibe şi mai departe, spre insulele Azore, unde tăia şi spânzura. Fără îndoială, individul era un sadic, el obişnuind să taie limbile victimelor sale, să le prăjească în ulei şi apoi să le dea bieţilor oameni de mâncare, în caz contrar aceştia fiind spintecaţi pe loc. Dar că orice urcior, şi cel al lui Lowe n-a mers de multe ori la apă: indignaţi de lăcomia căpitanului, membrii echipajului sau s-au răsculat şi l-au dat jos de la bord, într-o barcă. Salvat din nou, tot de un vas francez, piratul n-a mai avut însă scăpare: a fost recunoscut şi, după o judecată sumară, spânzurat şi aruncat în ocean.
Sursa: www.revistamagazin.ro
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Edward Lowe s-a născut la Londra, pe la sfârşitul secolului XVII, într-o familie extrem de săracă. Trăind la periferia societăţii, printre hoţi şi tâlhari, a devenit la rândul său un găinar, până când, sătul de furtişaguri mărunte, a hotărât să plece în Lumea Nouă, auzind că acolo e rost de îmbogăţire rapidă. Ajuns la Boston, a lucrat mai întâi că marinar, pe o corabie comercială, dar în mai 1722 s-a alăturat unei bande de camarazi ai săi, ce plănuiau să pună mâna pe vas şi să se îndrepte cu el spre Honduras, spre a jefui convoaiele spaniole, încărcate cu aur. Dar rebeliunea a fost înăbuşită, iar Lowe şi ciracii săi obligaţi să părăsească nava. Descoperiţi, la bordul unei mici bărci, de o goeletă sub pavilion francez, indivizii, abia scăpaţi de la o moarte sigură, în mijlocul oceanului, s-au năpustit asupra salvatorilor lor, masacrându-i, după care au înălţat pe catarg steagul negru al piraţilor şi „au pornit război împotriva lumii întregi”, după cum scria o cronică a vremii. Îndrăzneala lui Lowe era vecină cu nebunia.
