Un mare patriot necunoscut, Manache Kinezu, primar al Craiovei: a fost exilat de ruşi în Siberia, pentru că “îndrăznise” să-i critice!

  •  
  •  
  •  
  •  

Imagine: prelucrare proprie

De la mijlocul secolului al XIX-lea şi după aceea, a existat o personalitate de frunte a Olteniei, dar care avea un nume ciudat “Manache Kinezu”. El a fost avocat, judecător la Curtea de Apel, deputat şi primar de Craiova. Numele de familie “Kinezu” era o poreclă, ce deriva din cuvântul “cneaz”. Când a fost avocat, el a pledat adesea gratis pentru săraci, fiind şi un mare patriot.

Iată şi câteva întâmplări şi atitudini din viaţa acestui patriot, Manache Kinezu, prea puţin cunoscut în România zilelor noastre:

1) În 1854, când rușii au ocupat Ţara Românească, Manache era împotriva lor, pe ţarul Nicolae I vorbindu-l de rău. Generalul comandant rus din Craiova, aflând toate acestea, l-a chemat și l-a întrebat:
– “Dumneata ai vorbit contra împăratului?”
– “Da!” răspunse Manache.
– “O să te trimit în Siberia”, spuse generalul.
– “Am călătorit destul pe socoteala mea. Acum să mai călătoresc și pe socoteala împăratului”, zise Manache.

Patriotul oltean a fost îndată arestat, urcat într-o căruță și a pornit spre Rusia. A stat exilat doi ani în Siberia, de unde n-a scăpat decât fugind. Suferise calvarul pentru ideile sale patriotice. Experienţa acestui exil poate fi citită în lucrarea publicată în limba franceză “Lettre d’un paysan du Danube ă un Russe”.

2) Murise cumnatul său, Iancu Dumba, și familia îl întrebă pe Manache pe ce stradă să fie purtat convoiul.
– “Duceți-l direct la cimitir”, răspunse el, “căci destul s-a plimbat cât a trăit, fără să facă nimic!”

3) Într-o zi, prietenii voiau să-l ia la vânătoare. Manache le răspunse: “Nu-mi place să fac nebunii pe câmp și prin pădure; prefer să le fac în oraș”.

4) Kinezu era un partizan înfocat al teoriei romanismului pur al poporului român, așa cum l-a formulat Petru Maior în “Istoria pentru începutul Romanilor în Dacia”. El credea că poporul român este societatea romană de la Dunăre, care a rămas societate prin excelență civilă, republicană și electivă, suveranii săi fiind totdeauna aleși prin votul națiunii și al poporului. De aceea, el se împotriveşte când în 1866 este adus un principe străin (Carol I), neales de nimeni, la conducerea României mici unite.

5) În 1872, ministrul de război, generalul Florescu, hotărăște prin legea din 27 Martie 1872, desființarea gărzii naționale (sau orășănești, cum se mai numea) și dă ordin tuturor legiunilor, deci și celei de la Craiova, ca să depună drapelele și armele. Însă, cei din garda civilă din Craiova, împreună cu primarul lor de atunci, Manache Kinetzu, se opun și nu vor să dea armele. Craiova este toată în picioare, ceea ce era un exemplu periculos pentru alte orașe și pentru țara întreagă. Kinezu declară legea respectivă ca fiind neconstituțională, fiindcă garda orășenească era unul din elementele puterii armate a țării și deci, zice el, opoziția cetățenilor este legală, morală, constituțională și bărbătească, iar el nu va putea sta indiferent și impasibil în fața unui oraș întreg de bravi cetățeni și oameni de inimă. Kinezu a mai spus că dacă această gardă va fi desfiinţată, el îşi va scoate eșarfa de primar și o va pune în cui. Rezultatul a fost că totuși garda națională s-a desființat, iar Kinezu a pierdut primăria prin dizolvare. El însă avea satisfacția, că desființarea gărzii nu s-a putut face decât printr-un al doilea decret.

Kinezu a murit în vârstă de 61 de ani, în ziua de 27 octombrie 1878.


  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un comentariu