Doctorul nazist şi incredibila sa legătură cu nişte crocodili

crocodilNu trebuie să se creadă, totuşi, că vrăjitoria şi magia sunt irealităţi. Chimiştii, biologii şi fizicienii vor putea fără îndoială, într-o zi, să ne ofere o explicaţie raţională, dar, pentru moment, fenomenul le scapă în mare parte. De exemplu, ei rămân perplecşi în faţa incredibilei şi veridicei aventuri întâmplate unui medic străin, după războiul din 1940-45.

Acest medic, dr. Babor, îndeplinea, într-un lagăr de concentrare, rolul de a scurta viaţa prizonierilor grav bolnavi, injectându-le acid fenic în regiunea inimii. După război, scapă de judecată în ţara sa, apoi se refugiază în Etiopia, unde îşi continuă profesia. Unul din vechii săi camarazi îl întâlneşte într-o zi şi remarcă – puţin prea târziu, se pare – că dr. Babor era o natură crudă, sadică. Singurul loc unde se simţea împăcat cu sufletul său era la marginea unui iaz plin cu crocodili care-l iubeau şi cu care se juca ca şi cum ar fi fost câini.

Somat să se întorcă în ţară pentru a justifica ce a făcut în timpul războiului, Babor hotărî să se sinucidă şi se îndreptă, cu revolverul în mînă, spre malul iazului. Intră în apă până la brâu, mângâie crocodilii care se înghesuiau în jurul lui fără a se gândi să-l atace şi îşi trase un glonţ în cap. Cadavrul lui rămase intact timp de mai multe zile, niciunul din crocodili neîncercând să-l devoreze.

Se crede că s-a stabilit între om şi animale, pe plan biologoc, un raport de simpatie, o adevărată alianţă, ca de la fiinţă crudă la altă fiinţă cu acelaşi temperament.

Acest caz se apropie de cel al unui Iezuit care, în sec.XVI, în Cordiliera Anzilor, mângâia nepedepsit pume. El le iubea şi, ucigând el însuşi oameni, se simţea unit cu ele printr-o ciudată legătură de identitate psihologică.


 

 

Articole inrudite


 
loading...