Mulţi dictatori au pretins veleităţi literare, deşi este clar că lucrările scrise în numele lor aveau în spate cu totul alţi autori. Aşa, de pildă, Stalin a semnat broşuri de genul „Construirea colhozurilor”, Mao Dzedong faimoasa „Cărticică Roşie”, iar Hitler nu mai puţin celebra „Mein Kampf”.
Dintre toţi, singurul cu fire de poet a fost însă Benito Mussolini, care s-a lansat ca jurnalist la publicaţia socialistă Il Popolo d’Italia, înainte de a deveni conducătorul fascist al Italiei.
Cea mai cunoscută carte a sa a fost „Amanta Cardinalului”, un foileton siropos în genul prozei romanţioase a lui Eugene Sue, a cărui acţiune se petrece în secolul al XVII-lea.
Apreciat de gospodine, viitorul Il Duce va fi făcut praf de critică literară, care a considerat această carte o „nulitate absolută”, determinându-l pe frustratul Mussolini să renunţe la scris şi să se implice în politică. Mai bine ar fi apreciat-o…
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Mulţi dictatori au pretins veleităţi literare, deşi este clar că lucrările scrise în numele lor aveau în spate cu totul alţi autori. Aşa, de pildă, Stalin a semnat broşuri de genul „Construirea colhozurilor”, Mao Dzedong faimoasa „Cărticică Roşie”, iar Hitler nu mai puţin celebra „Mein Kampf”.
