Celebra actriţă Marilyn Monroe era urmărită pas cu pas de FBI

  •  
  •  
  •  
  •  

Diva blondă a Americii în anii ’50, Marilyn Monroe – pe numele ei real Norma Jean Baker – a fost urmărită cu maximă atenţie de FBI. Motivele pentru care contraspionajul american i-a acordat atâta atenţie actriţei au fost două: legăturile ei cu mişcarea comunista prin intermediul celui de-al treilea soţ, Arthur Miller, şi bănuitele relaţii amoroase cu membrii atotpu­ternicului clan Kennedy. Documentele de urmărire a lui Marlin Monroe declasificate de FBI lasa să se vadă atenţia acordată de serviciile secrete americane lumii Hollywood-ului. Agenţii FBI nu ezitau să se folosească de coafeză şi decoratoarea lui Marilyn Monroe pentru a o supraveghea cât mai strict. Documentele declasificate anul trecut de FBI au o mulţime de paragrafe secretizate – mai ales cele care fac referire la sursele de informare şi, ca un semn al importantei subiectului, toate aceste rapoarte treceau pe la Edgar J. Hoover, atotputernicul director al FBI vreme de 37 de ani, cunoscut pentru obiceiul sau de a colecţiona dosare cu informaţii despre politicieni sau figuri marcante ale vieţii publice americane.

Un prim raport al FBI despre Marilyn Monroe făcut public subliniază îngrijorarea serviciului secret american faţă de posibilitatea ca actriţa să viziteze URSS. În plin Război Rece, o excursie a divei americane în “teritoriul inamic” ar fi constituit o lovitură de imagine pentru Kremlin. Raportul cu următorul conţinut a ajuns direct pe masa lui Hoover: “Un informator care ne-a furnizat informaţii de încredere în trecut ne-a adus la cunoştinţă pe 12 august 1955, că Agenţia de Ştiri Reuters a luat legătura cu Ambasada Sovietică de la Washington D.C., pentru a primi un răspuns cu privire la informaţia potrivit căreia ambasada ar fi primit o scrisoare din partea managerului lui Marilyn Monroe, în care această cerea acordarea unei vize pentru a putea vizita URSS-ul. Această problemă este încă studiată. Informatorul a vorbit şi cu ataşatul cultural de la Ambasada Sovietică despre această problemă. Informatorul ne-a mai adus la cunoştinţă faptul că pe 12 aprilie 1955, un reporter de la “New York Post” a contactat Ambasada Sovietică de la Washington D.C. solicitând informaţii cu privire la cererea de acordare de viză adresată de către Marilyn Monroe. Răspunsul primit de ziarist a fost că cererea primită pe 12 august 1955 a fost semnată de managerul acesteia şi că încă este analizată. Informaţiile precedente v-au fost trimise pentru informarea personală, cu rugămintea ca acestea să nu fie divulgate pentru a putea proteja identitatea informatorului implicat”. Până la urma excursia lui Marilyn Monroe în URSS nu a mai avut loc – deşi nu e clar din ce motive.

Cu doar şase luni înainte de moartea actriţei, Edgar J. Hoover avea pe masă un raport masiv care relata tot ce făcuse Marilyn Monroe într-o excursie în Mexic – mai ales ce legături a avut cu comuniştii americani stabiliţi acolo.

Un alt raport ajuns sub ochii lui Edgar J. Hoover relatează prânzul avut de Marilyn Monroe cu preşedintele american J.F. Kennedy şi întrebările “de stânga” pe care actriţă le-a adresat şefului administraţiei americane: “(şters din documentul original) şi (şters din documentul original) care ne-au furnizat informaţii de încredere în trecut (şters din documentul original) au avut contacte cu subiectul şi anturajul acestuia cu diferite ocazii. Subiectul a spus că a servit prânzul la Peter Lawford cu preşedintele Kennedy cu câteva zile în urmă. Ea a fost foarte încântată deoarece i-a adresat preşedintelui o serie de întrebări de importanţă socială cu privire la moralitatea testelor atomice şi legate de viitorul tinerilor din America. Deja ea fusese rugată de Lawford să apară la petrecerea organizată de ziua preşedintelui. Ea tocmai îi scrisese (şters din documentul original) şi îi oferise dreptul de a-i folosi apartamentul din New York. Ea a mai spus că (şters din documentul original) şi soţia acestuia, (şters din documentul original) vor sosi în New York pe 1 iunie. Eunice Murray a fost în permanenţă în preajma subiectului. Murray e apolitică şi nu îi pasă de modul în care mişcările de stânga afectează politică sau persoanele cu care se asociază şi încurajează subiectul spre a avea o “conştiinţă politică”. Ea spune că subiectul încă simpatizează cu viziunile lui Arthur Miller. Murray a cerut să fie în contact cu (şters din documentul original) imediat după ce a aflat că (şters din documentul original) a plecat din Mexic ca un “roşu periculos”. Ea a vrut să folosesca serviciile lui (şters din documentul original) ca decorator. Viziunile subiectului sunt clar orientate către stânga; cu toate acestea, dacă ea este folosită activ de către Partidul Comunist, acesta nu este un lucru cunoscut în rândul celor care lucrează cu mişcarea în Los Angeles.”


  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un comentariu