Învingătorul britanic din al doilea război mondial, Winston Churchill, pierdea alegerile din 1945 şi revenea la guvernare în anul 1951. Între timp, problema „farfuriilor zburătoare” căpătase amploare în spaţiul public. Intrigat de relatările presei şi a zvonurilor care circulau, premierul Churchill trimitea pe 28 august 1952 Ministerului Aerului şi consilierului său ştiinţific personal o adresă în care punea următoarele întrebări: „Până unde merge chestiunea aceasta cu farfuriile zburătoare? Ce poate însemna? Care este adevărul? Prezentaţi-mi un raport”. Consilierul ştiinţific al premierului britanic era lordul Cherwell – pe numele său Charles Lindemann – un fizician renumit, care ocupase acelaşi post şi în timpul războiului şi beneficia de întreaga încredere a lui Winston Churchill.
Răspunsul de la Ministerul Aerului a ajuns pe masa lui Churchill pe 9 august 1952 şi cuprindea un rezumat al unei investigaţii informative din anul 1951.
Raportul şi concluziile amintite anterior au fost analizate şi de lordul Cherwell care i-a transmis în scris lui Churchill: „Am văzut adresa secretarului de stat către dumneavoastră şi sunt pe de-a-ntregul de acord cu concluziile sale”. Rezumatul prezentat lui Churchill în legătură cu OZN-urile avea următorul cuprins: „Diferitele rapoarte despre obiecte zburătoare neidentificate, descrise de presă că <<farfurii zburătoare>>, au constituit obiectul unui studiu informativ complet în anul 1951. Concluziile la care s-a ajuns (pe baza briciului lui William Occam) au fost ca toate incidentele raportate pot fi explicate prin una sau alta din următoarele cauze: a) fenomene meteorologice sau astronomice cunoscute; b) identificări greşite ale aeronavelor convenţionale, baloanelor, păsărilor etc. cunoscute; c) iluzii optice şi halucinaţii pihologice; d) păcăleli deliberate.
Americanii, care au realizat investigaţii asemănătoare în 1948/1949 au ajuns la concluzii similare. Nimic nu s-a întâmplat din 1951 care să facă Statul Major al Aerului să-şi schimbe opinia şi judecând după recentele declaraţii de presă, aceeaşi situaţie este şi în America. Trimit o copie a acestui raport lordului Cherwell”.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Învingătorul britanic din al doilea război mondial, Winston Churchill, pierdea alegerile din 1945 şi revenea la guvernare în anul 1951. Între timp, problema „farfuriilor zburătoare” căpătase amploare în spaţiul public. Intrigat de relatările presei şi a zvonurilor care circulau, premierul Churchill trimitea pe 28 august 1952 Ministerului Aerului şi consilierului său ştiinţific personal o adresă în care punea următoarele întrebări: „Până unde merge chestiunea aceasta cu farfuriile zburătoare? Ce poate însemna? Care este adevărul? Prezentaţi-mi un raport”. Consilierul ştiinţific al premierului britanic era lordul Cherwell – pe numele său Charles Lindemann – un fizician renumit, care ocupase acelaşi post şi în timpul războiului şi beneficia de întreaga încredere a lui Winston Churchill.
