La începutul celui de-al doilea război mondial, în 1940 mai precis, Franţa a fost ocupată de Germania nazistă. Pe 17 iunie 1940, o navă de transport britanică, Lancastria, evacua trupele britanice și refugiații civili, inclusiv femei și copii, din Franța.
La ora 6:00, căpitanul Rudolf Sharp a primit ordine de a încărca cât mai multe trupe și refugiați și să nu ia în considerare legile internaționale privind limitele de pasageri. Până la prânz, punțile erau pline, pe navă încăpând între 6.000 până la 9.000 de militari și refugiați. Un distrugător britanic din apropiere a avertizat nava Lancastria să renunţe, dacă ea avea capacitatea plină, dar nu a oferit nicio escortă.
La 15:48, un bombardier german a apărut și a lansat patru bombe care au rupt Lancastria. În doar 20 de minute, nava s-a scufundat, luând cu ea între 4.000 şi 7.000 de victime.
Interesant e faptul că raportul oficial al acestui incident teribil a fost secretizat şi sigilat timp de 100 de ani, în temeiul Legii Secretelor Oficiale, adică până în anul 2040 nu se va putea afla adevărul. Se crede că s-a luat această decizie întrucât s-ar afla că guvernul britanic i-a cerut căpitanului Sharp să ignore restricțiile de sarcină ale navei, existând astfel motive pentru cereri de despăgubire din partea rudelor supravieţuitoare. În iulie 2007, o cerere de desecretizare a documentelor deținute de Ministerul Britanic al Apărării, în legătură cu scufundarea navei, a fost respinsă de guvernul britanic.
Aceasta tragedie a fost cea mai mare pierdere într-o singură zi a unor cetăţeni britanici. Oricum, nu există niciun act oficial care să precizeze numărul exact al morților sau supraviețuitorilor. Un fapt şi mai interesant este următorul: prim-ministrul de atunci, Winston Churchill, a ascuns această știre de cunoştinţa publicului, gândindu-se că dezvăluirea adevărului ar fi fost un lucru prea dăunător pentru moralul civil.