Pământul este un iad lipsit de dumnezeire, iar noi suntem demonii a căror suflete au fost prinse în el. Adevărul brutal conform căruia cineva ar fi bun sau frumos e unul pur subiectiv. Totul din lumea aceasta e malefic şi oricine pretinde că ar fi ceva bun sau frumos se înşeală amarnic. Pentru că ni se impune să vedem lucrurile astfel. Ni se impune să vedem doar ceea ce e frumos şi nu partea întunecată a lucrurilor. Ni se refuză adevărul brutal conform căruia nimic din această lume nu e bun sau frumos. Trupurile noastre reprezintă închisoarea sufletelor noastre, şi prin trup suferim şi simţim durerea…
Unii vor zice că Soarele de pe cer e unul minunat… în realitate, el ofileşte şi arde oriunde îşi aruncă razele. Alţii zic că ploaia este meditativă şi liniştitoare… de fapt, dacă e să ne luăm după Bacovia, ploaia inundă şi îneacă lucrurile. Zăpada poate fi pentru unii ceva minunat… în realitate, ea creează viscole şi avalanşe, îngheaţă şi ucide. Şi păsările ar fi fiinţe minunate, însă, dacă am judeca din perspectiva insectelor (cu care marea majoritate a păsărilor se hrănesc), ele nu ar fi decât nişte monştri înaripaţi şi carnivori.
Răul şi lucrurile urâte din această lume malefică, depăşesc cu mult binele şi frumosul, astfel încât a pretinde că ceva ar fi bine înseamnă, de fapt, a trăi în deziluzie şi negare. De fapt, noi trăim cu boala, crima, îmbătrânirea, foametea, minciuna, lacrimile, durerea, sinuciderea, înşelătoria, uraganele, genocidul, inundaţiile, nebunia, seceta, accidentele, sărăcia, cutremurele, erupţiile vulcanice, violul, crimele, pedofilia, incendiul, rănile, fracturile, căderile de avioane, traficul de droguri, atacurile cardiace, otrăvurile, avortul, tortura, singurătatea, grindina, depresia etc. Şi, din păcate, lista este enormă…
În concluzie, sufletele noastre au fost condamnate, iar noi suntem de fapt demonii care suntem prinşi în iadul pe care-l numim Pământ, iar orice evadare de aici este o iluzie, căci nici măcar sinuciderea nu ne va scăpa. Nici moartea nu ne va elibera. Pentru că, dacă există reîncarnarea, atunci ne vom naşte din nou şi din nou, iar suferinţa de aici va fi pentru eternitate. Suntem, pur şi simplu, prinşi pe acest Pământ, o închisoare malefică perfectă, neavând nicio posibilitate de a fugi sau a ne ascunde…
