Există oare între Dumnezeul din marile religii ale omenirii (creştinism / islamism şi iudaism) şi oameni o legătură exclusivistă şi antropocentrică? Se află omul se află în centrul Universului şi Dumnezeu l-a creat pe acest Pământ pe om şi numai pe om pentru a-l preamări pe Creatorul său? Oare cât de şocaţi ar fi oamenii să afle că mântuirea nu a fost rezervată de Dumnezeu doar oamenilor, ci şi extratereştrilor?
Oare ce-a vrut să spună Iisus Hristos în Ioan 10:15-16, atunci când a spus: „Precum Mă cunoaşte Tatăl şi Eu cunosc pe Tatăl. Şi sufletul Îmi pun pentru oi. Am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc, şi vor auzi glasul Meu şi va fi o turmă şi un păstor”? Expresia “alte oi, care nu sunt din staulul acesta” a fost văzută de unii ca o dovadă directă a existenţei extratereştrilor pe alte planete, de care ar trebui să aibă grijă Iisus Hristos…
Foarte interesantă este cartea SF din 1954 – „Poiche sono un popolo geloso” („Pentru că ei reprezintă un popor invidios”), scrisă de Lester Del Ray. Acesta descrie invazia unor extratereştri monstruoşi. Pământenii descoperă, consternaţi, faptul că invadatorii aceia îl adoră pe Dumnezeul nostru şi Crucea. Şi la reacţia omenirii la acest lucru se întâmplă ceva nemaipomenit: şi anume Dumnezeu îşi retrage promisiunea biblică de a ocroti neamul omenesc, îşi întoarce faţa de la oameni şi şi-o îndreaptă spre extratereştri. Drept care într-un acces de trufie nemăsurată, omenirea se răzvrăteşte împotriva Dumnezeul ei…