Constantin Brâncoveanu – blogger sau generaţia „einsteinilor proşti”
Niciodată n-am avut încredere în puterea şcolii româneşti. Savanţi români ca George Emil Palade, Nicolae Paulescu sau Emil Racoviţă au devenit mari personalităţi mondiale datorită geniului lor din naştere şi nu ca urmare a unui sistem de învăţământ extraordinar. Şi totuşi, dacă şcoala românească a avut un apogeu în evoluţia sa, aceasta a fost, paradoxal, pe timpul lui Ceauşescu. Vrem să recunoaştem sau nu, în anii ’70-’80 se făcea şcoală în mod serios în România. De exemplu, la universitate se intra extrem de greu. Erau tineri care stăteau acasă 2 sau 3 ani pentru a se pregăti a intra la facultate. Iar în timpul studiilor universitare, nivelul de exigenţă era destul de ridicat. Astfel, la sfârşitul celor 5 sau 6 ani de facultate, cel care avea o diplomă universitară era cu adevărat pregătit.
Să facem comparaţia cu ziua de azi, căci ceea ce se întâmplă cu facultăţile noastre este absolut îngrozitor. Se scot absolvenţi de facultate pe bandă rulantă, care nu învaţă nimic! Toţi idioţii sau toate idioatele îşi atârnă, pe pereţi, cu multă mândrie, diplomele universitare pe care scrie „Economist”, „Jurist”, „Psiholog”. Dacă-l întrebi pe un „jurist” de genul acesta dacă există vreo lege a gravitaţiei, probabil că-ţi va răspunde: „Da, există, e o lege neabrogată de prin 2003”.
Ştiaţi că în ziua de azi se pot obţine diplome universitare stând acasă, plătind suma corespunzătoare de bani, iar certificatul de absolvire îţi vine prin poştă? O vedeţi pe piţipoanca aceasta? Maria Crăcană o cheamă şi e regina „masajului erotic”. Cât de inteligentă vi se pare? Ştiaţi că vrea să facă şi ea o facultate, dar încă nu s-a decis? V-o spun eu c-o să facă…şi va face orice facultate va dori. Poate chiar medicina. Sper însă să n-ajungeţi să fiţi tratată de ea.
Da, România a ajuns în halul acesta, în care învăţământul se va degrada din ce în ce mai tare. Mulţi copii din ziua de azi nu mai ştiu să citească o carte, să stea în bibliotecă, să-şi îmbunătăţească cunoştinţele generale. În ritmul acesta, când o să-l întrebăm pe cineva cine a fost Constantin Brâncoveanu, o să zică ceva de genul: „Vreun manelist?” Sau „vreun blogger?” Da, atât de trist, pentru că la mulţi copii din ziua de azi totul se rezumă la Internet, jocuri, chat sau facebook. Şi măcar de-ar folosi Internetul în scop educaţional, dar nu e mai interesant să vedem un film porno cu Alina Plugaru?
Aşa că vom deveni în curând un popor de einsteini (căci toţi vom avea diplome universitare si post-universitare), dar de einsteini proşti. Şi inculţi.
Niciodată n-am avut încredere în puterea şcolii româneşti. Savanţi români ca George Emil Palade, Nicolae Paulescu sau Emil Racoviţă au devenit mari personalităţi mondiale datorită geniului lor din naştere şi nu ca urmare a unui sistem de învăţământ extraordinar. Şi totuşi, dacă şcoala românească a avut un apogeu în evoluţia sa, aceasta a fost, paradoxal, pe timpul lui Ceauşescu. Vrem să recunoaştem sau nu, în anii ’70-’80 se făcea şcoală în mod serios în România. De exemplu, la universitate se intra extrem de greu. Erau tineri care stăteau acasă 2 sau 3 ani pentru a se pregăti a intra la facultate. Iar în timpul studiilor universitare, nivelul de exigenţă era destul de ridicat. Astfel, la sfârşitul celor 5 sau 6 ani de facultate, cel care avea o diplomă universitară era cu adevărat pregătit.
