În anul 820, un grup de călăreţi în veşminte bogate se oprea în faţa Marii Piramide de la Gizeh (El Giza) nu departe de Cairo. În fruntea cortegiului, atotputernicul calif al-Mamun contempla îndelung impunătorul edificiu, întrebându-se care putea fi raţiunea acestei construcţii – pentru ce oamenii dintr-un trecut foarte depărtat au cheltuit un asemenea uriaş efort de muncă. Era limpede că în măruntaiele colosului de piatră se ascunde o taină, poate o comoară… „Să fie dărâmată!” porunci califul. „Cu neputinţă”, răspunseră arhitecţii.
Cele de mai sus ni le relatează Abul al Hasan Aii ibn Husein Masudi, istoric, geograf şi călător din prima jumătate a veacului X ; era, se pare, de origine coptă – aşadar urmaş al vechilor egipteni (de altfel, a murit în Egipt, în anul 957); Masudi, care a scris în arabă, continuă arătând că, până la urmă, arhitecţii au fost nevoiţi să se supună poruncii atotputernicului calif. Căci Abdallah III al-Mamun (786-833), calif de Bagdad şi urmaş al vestitului Harun al-Raşid, îşi hrănise fantezia cu minunatele poveşti din „1001 de nopţi”, şi în afară de aceasta aflase că în inima piramidei sunt ascunse manuscrise astrologice şi altele, de asemenea că se găsesc aici „metale ciudate care nu ruginesc” şi „sticlă moale care se îndoaie fără să se rupă”.
Arhitecţii califului se puseră, aşadar, pe treabă – de data aceasta nu ca să construiască minunatele palate şi minarete care au făcut Bagdadul vestit în întreaga lume arabă, ci să dărâme învelişul Marii Piramide pentru a căuta o intrare.
„Au fost folosite”, spune Masudi, „focul, oţelul, pârghiile ; au fost aduşi fierari care munciră aici depunând eforturi uriaşe. Grosimea zidului era de aproximativ 20 coţi ; ajunşi în fundul galeriei săpate de ei, descoperiră un cazan plin cu aur sub formă de monezi ; se găseau aici 1000 dinari, fiecare cântărind o uncie. Al-Mamun admiră puritatea aurului şi după ce puse să se socotească totalul cheltuielilor pe care le pricinuise breşa practicată în piramidă, s-a constatat că reprezenta echivalentul acestei sume. Califul fu cuprins de uimire văzând că cei vechi putuseră cunoaşte exact suma care va fi cheltuită şi locul exact unde va fi găsit cazanul cu dinari. Se zice că acel cazan era din smarald; al-Mamun porunci să fie înglobat tezaurului său, căci era una dintre cele mai uluitoare minuni fabricate în Egipt”.
