Cum savanţii sovietici ai lui Stalin încearcă să învie un câine decapitat. Se pot învia astfel oameni?
Ceea ce veţi citi şi veţi vedea în continuare vă va şoca destul de mult. Astfel, se dă un mic film documentar realizat de TechFilm (URSS), prin intermediul Consiliul Naţional al Prieteniei Sovieto-Americane (sic!) şi distribuit prin Societatea Medicală Americano-Sovietică din New York. Filmuleţul a fost produs în anul 1940, se numeşte „Experimente în învierea organelor animale” şi prezintă încercările savanţilor sovietici de a menţine artificial în viaţă un câine…decapitat! Da, aţi citit bine. Cu astfel de experimente se ocupau sovieticii în anul 1940, cam cu 1 an înainte de atacarea URSS-ului de către Germania.
Experienţele de înviere a organismelor animale cu ajutorul unui sistem artificial de circulaţie a sângelui au fost realizate de Institutul de Fiziologie şi Terapie Experimentală din URSS. Ce făceau mai exact oamenii de ştiinţă sovietici? Îndepărtau organele prelevate de pe animale vii, şi apoi le menţineau artificial în viaţă cu ajutorul unui sistem prin care circula sângele. În film este prezentată inima unui câine care, deşi smulsă din organismul bietului animal, poate încă funcţiona, fiind întreţinută artificial. Pentru aceasta, sângele este introdus în vasele sanguine ale inimii, prin intermediul unui mecanism ingenios.
Dar cel mai şocant în film este apariţia unui cap de câine, izolat de trupul său, care este alimentat cu sânge prin intermediul unui asemenea mecanism. Deasupra capului câinelui se află un rezervor pentru sânge arterial, care este introdus în capul izolat al animalului cu ajutorul unei pompe arteriale. Apoi, din capul câinelui, se introduce un alt tub prin care se duce sângele venos către o pompă venoasă, aceasta, la rândul ei, ajungând în rezervorul mai sus menţionat. În rezervorul de sânge este adus oxigenul necesar proceselor biochimice ale sângelui. Se pare că circulaţia artificială a sângelui asigură metabolismul necesar vieţii capului (!) Capul izolat poate trăi ore întregi şi reacţionează la stimuli externi. Astfel, este arătat cum un cap izolat de câine deschide gura şi îşi arată colţii, atunci când este gâdilat cu o pană. Capul de câine chiar se linge pe bot, atunci când simţul gustului său este stimulat cu acid citric(!) Capul de câine reacţionează chiar la lumină şi la sunet!
Stau şi mă gândesc: până unde au mers cercetările acestea ale experţilor sovietici? Au fost oare încercări de înviere a oamenilor morţi? Nimic nu e imposibil!
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Ceea ce veţi citi şi veţi vedea în continuare vă va şoca destul de mult. Astfel, se dă un mic film documentar realizat de TechFilm (URSS), prin intermediul Consiliul Naţional al Prieteniei Sovieto-Americane (sic!) şi distribuit prin Societatea Medicală Americano-Sovietică din New York. Filmuleţul a fost produs în anul 1940, se numeşte „Experimente în învierea organelor animale” şi prezintă încercările savanţilor sovietici de a menţine artificial în viaţă un câine…decapitat! Da, aţi citit bine. Cu astfel de experimente se ocupau sovieticii în anul 1940, cam cu 1 an înainte de atacarea URSS-ului de către Germania.
