Încă un mit spulberat: morţilor nu le cresc unghiile sau părul
Thomas Decker, dramaturgul englez din secolul al XVII-lea, credea că părul oamenilor continuă să crească pentru un timp şi după moartea acestora. El a scris, plin de elocinţă: „părul este haina pe care natura mamă o ţese pentru a curge de pe capul nostru, împodobindu-ne trupurile. Când ne-am născut, Dumnezeu ne-a dat astă podoabă. Când murim, părul ne acoperă în continuare, ca un voal moale şi mătăsos. În ciuda morţii, părul nostru creşte în mormânt, singurul care apare proaspăt atunci când toate celelalte frumuseţi ale trupului dispar.”
În celebrul roman Nimic nou pe frontul de Vest, Erich Maria Remarque îşi imaginează cum unghiile unui prieten mort continuă să crească în spirală. Chiar şi astăzi, când ne credem eliberaţi de superstiţii, mulţi dintre noi cred în continuare că atât părul cât şi unghiile noastre continuă să crească după ce murim. (Poate din pricina fascinaţiei noastre morbide pentru lucrurile triste şi stranii…)
Părul poate avea multe funcţii – multe animale îl folosesc drept izolaţie împotriva frigului, în timp ce altele îl folosesc pe post de camuflaj, ajutându-le să se ascundă în mediul în care trăiesc. Desigur, părul joacă un rol important în atracţia şi recunoaşterea între femei şi bărbaţi, iar pentru animalele nocturne poate fi chiar organ senzorial. Oamenii sunt, probabil, mamiferele cele mai lipsite de păr.
Părul creşte cam 13 mm pe lună. Unghiile mâinilor cresc cu aproape un sfert din viteza părului – aproximativ 1 mm pe săptămână la tineri şi 1 mm la zece zile în cazul vârstnicilor. Unghiile de la picioare cresc şi mai lent- cam la jumătate din viteza unghiilor de la mâini.
Părul şi unghiile nu continuă să crească după ce murim. Este vorba despre o iluzie optică – la fel ca atunci când staţi într-un tren oprit pe loc, iar un tren alăturat se mişcă înainte. Pentru o clipă, aveţi impresia că trenul dumneavoastră a început să se mişte înapoi. (Se spune că Albert Einstein ar fi spus, la un moment dat, „Când ajunge gara Clapham Junction la acest tren?”). În mod asemănător, părul şi unghiile nu cresc după moarte, în schimb se retrage pielea din jurul lor.
După ce murim, ne deshidratăm. Pentru a compensa acest lucru, antreprenorii de pompe funebre vor încerca să oprească deshidratarea pielii expuse, apelând la diverse creme hidratante – în special în cazul bărbaţior cu barbă.
În concluzie, părul şi unghiile nu mai cresc după moarte. Corpul, având o cantitate mare de apă, începe să se usuce. Pe măsură ce pielea din jurul capului şi a oaselor se stafideşte, unghiile şi părul sunt expuse mai mult, dând senzaţia că au continuat să crească.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Thomas Decker, dramaturgul englez din secolul al XVII-lea, credea că părul oamenilor continuă să crească pentru un timp şi după moartea acestora. El a scris, plin de elocinţă: „părul este haina pe care natura mamă o ţese pentru a curge de pe capul nostru, împodobindu-ne trupurile. Când ne-am născut, Dumnezeu ne-a dat astă podoabă. Când murim, părul ne acoperă în continuare, ca un voal moale şi mătăsos. În ciuda morţii, părul nostru creşte în mormânt, singurul care apare proaspăt atunci când toate celelalte frumuseţi ale trupului dispar.”
