Aş dori să vă amintesc faptul că Germania este una dintre ţările cele mai intelectuale din lume. Ea a dat lumii oameni ca Hegel, Kant, Feuerbach, Karl Marx, Sigmund Freud, Martin Heidegger – mari filozofi, mari psihologi. Şi un om obscur, nu foarte inteligent, pe nume Adolf Hitler, a reuşit să determine toată intelectualitatea ţării să-l urmeze. Şi nu cred că omenirea a învăţat nimic din acest fapt. Iar dacă n-a învaţat, atunci istoria se poate repeta.
Martin Heidegger (1889-1976) a fost, probabil, unul dintre cei mai importanţi filosofi ai secolului 20, dar şi contemporan cu Adolf Hitler. Şi totuşi, l-a susţinut pe dictatorul german! Întregul tineret, întreaga elită a societăţii, toate universităţile germane, toţi profesorii – absolut toţi l-au sprijinit pe Adolf Hitler, un om needucat, ce a fost refuzat de la şcoală de artă şi de la şcoala de arhitectură – şi asta pentru că nu era prea inteligent. Şi totuşi, acest om a devenit liderul ţării cele mai intelectuale din lume, creând unul dintre cele mai tiranice şi mai criminale regimuri din lume. El a ucis aproape zece milioane de oameni, şi totuşi oamenii l-au sprijinit. De ce? Care a fost motivul?
Motivul a fost acela Germania a fost învinsă în primul război mondial. Pe de altă parte, intelectualii tind să lupte între ele; ei susţin, raţionează, filozofează, nefiind oameni activi fizic. În plus, filozofii sunt şi oameni egoişti; fiecare din ei cred că au descoperit secretul vieţii.
Aşadar, după înfrângerea sa în primul război mondial, Germania se afla într-un haos total. Iar acest haos l-a creat pe Adolf Hitler, pentru că el a promis, şi şi-a împlinit promisiunea: „Eu pot face din nou această ţară unită, din nou puternică, atât de puternică încât să poată domni peste întreaga lume.”
Hitler a fost necesar pentru Germania. Oamenii nu aveau de lucru, nu mai erau creativi. Era nevoie de cineva care să facă Germania din nou creativă, disciplinată. Iar Adolf Hitler a umplut acest gol. În doar 10 ani, Germania deveni din nou o putere mondială.
Ciudat, dar dacă le dai oamenilor libertate, ei devin leneşi, nu-şi doresc să lucreze. Dar, dacă le dai un ordin fascist, oamenii vor lucra la potenţialul lor maxim; atunci, ei creează, sunt uniţi să devină puternici. Germania a fost naţiunea câştigătoare timp de cinci ani. Cu Hitler la conducerea naţiunii, se demonstra că oamenii din Germania au ales persoana potrivită: lumea întreagă, pe de o parte, şi el singur, pe de altă parte. Hitler a oferit intelectualilor ego-ul lor, pe care nimeni nu le-o dăduse înainte. Hitler îi spunea poporului său că rasa nordică germană este cea mai pură rasă ariană, şi este destinul acesteia este să se impună în întreaga lume, pentru că toate celelalte rase sunt sub condiţia umană. Acest lucru i-a vrăjit pe mulţi germani, chiar pe oameni de cultură de marcă, căci ego-ul lor intelectual a fost împlinit; chiar şi un mare om ca Martin Heidegger a cazut în capcană.
Doar după ce Hitler a fost învins şi Germania a fost aproape distrusă, oamenii au început să privească înapoi la ceea ce au făcut şi şi-au dat seama de imensa greşeală… Să sperăm că istoria nu se va mai repeta!
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Aş dori să vă amintesc faptul că Germania este una dintre ţările cele mai intelectuale din lume. Ea a dat lumii oameni ca Hegel, Kant, Feuerbach, Karl Marx, Sigmund Freud, Martin Heidegger – mari filozofi, mari psihologi. Şi un om obscur, nu foarte inteligent, pe nume Adolf Hitler, a reuşit să determine toată intelectualitatea ţării să-l urmeze. Şi nu cred că omenirea a învăţat nimic din acest fapt. Iar dacă n-a învaţat, atunci istoria se poate repeta.
