Devenită soţia regelui francez Ludovic al XIV-lea (1638-1714) – căsătorie care de altfel a avut loc în secret -, după ce a fost ridicată la rangul de marchiză de Maintenon, Françoise d’Aubigné (1635-1719), văduva poetului satiric Scarron, rămăsese o femeie pe cât de ignorantă tot pe atât de ambiţioasă. Ştia însă să-şi ascundă ambele defecte sub masca umilinţei şi cucerniciei.
Până într-o zi, când fraza ei înşelătoare şi ipocrită îşi atrase un răspuns, care făcu înconjurul societăţii pariziene a timpului. Plângându-se fratelui ei, contele d’Aubigne, care pe lîngă caracterul său cinic, mai avea şi mult umor, că se consumă în mijlocul tuturor plăcerilor pe care le gustă la Curtea regală, adaugă:
– Nu mai pot să suport această viaţă. Mai bine aş fi murit !
Contele răspunse cu un zîmbet batjocoritor:
– Ce, nu cumva ai vreo promisiune de căsătorie de la bunul Dumnezeu?