Cum de a ajuns dictatorul Ceauşescu să se plimbe în caleaşca regală cu regina Elisabeta a Marii Britanii?
Astăzi, 26 ianuarie 2020, se împlinesc 102 ani de la naşterea lui Nicolae Ceauşescu. După 1989, noi, românii, l-am creionat pe Ceauşescu în toate culorile negre de pe Pământ, de parcă ar fi domnit Satana. E adevărat, Ceauşescu a luat o mulţime de decizii dezastruoase, ca de exemplu, distrugerea unor clădiri valoroase vechi din Bucureşti şi din alte oraşe mari ale ţării, raţionalizarea alimentelor, a căldurii şi electricităţii în anii ’80, investiţii risipitoare în construcţii megalomanice, distrugerea unor mănăstiri şi biserici vechi preţioase şi altele. Dar, la fel de adevărat e faptul că toate aceste decizii proaste nu s-ar fi putut materializa fără participarea nemijlocită a celor din conducerea Partidului Comunist şi a Securităţii. Deci, nu trebuie să dăm vina doar pe Ceauşescu.
Dar, pe cât de dezastruoase au fost deciziile lui Ceauşescu din anii ’80, pe atât de inspirate au fost cele luate începând din 1965 şi până în 1980, cel puţin pe plan extern. De aceea, uneori mi se pare că după 1980, Nicolae Ceauşescu a fost înlocuit cu altul mai iraţional şi mai malefic.
După invazia Cehoslovaciei din august 1968 de către URSS şi sateliţii comunişti ai Tratatului de la Varşovia, Ceauşescu a luat înţeleapta decizia de a nu participa la o asemenea invazie, ceea ce i-a adus o imagine foarte pozitivă în Occident. Pe 2 august 1969, preşedintele SUA, Richard Nixon vine într-o vizită oficială la Bucureşti, fiind primit cu entuziasm de Ceauşescu şi de la sute de mii de români. Au urmat o serie de alte contacte strânse între România comunistă şi ţări din Occident. Mari companii occidentale au început să investească în România, iar industra comunistă se echipa cu tehnologie occidentală avansată.
Totul culminează cu primirea regală pe care regina Marii Britanii, Elisabeta, o face faţă de Ceauşescu în 1978. Întreaga lume a văzut cum Ceauşeştii au fost plimbaţi în caleaşca regală, dar şi cum dictatorul a fost decorat cu Ordinul Jartierei.
Însă, aşa cum spuneam mai sus, începând cu anii ’80, Nicolae Ceaușescu a început să se apropie tot mai mult de modelul chinezesc și nord-coreean de comunism. În consecință, a devenit tot mai izolat pe plan internațional și tot mai tiranic… De unde toate această schimbare?
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Astăzi, 26 ianuarie 2020, se împlinesc 102 ani de la naşterea lui Nicolae Ceauşescu. După 1989, noi, românii, l-am creionat pe Ceauşescu în toate culorile negre de pe Pământ, de parcă ar fi domnit Satana. E adevărat, Ceauşescu a luat o mulţime de decizii dezastruoase, ca de exemplu, distrugerea unor clădiri valoroase vechi din Bucureşti şi din alte oraşe mari ale ţării, raţionalizarea alimentelor, a căldurii şi electricităţii în anii ’80, investiţii risipitoare în construcţii megalomanice, distrugerea unor mănăstiri şi biserici vechi preţioase şi altele. Dar, la fel de adevărat e faptul că toate aceste decizii proaste nu s-ar fi putut materializa fără participarea nemijlocită a celor din conducerea Partidului Comunist şi a Securităţii. Deci, nu trebuie să dăm vina doar pe Ceauşescu.
