Orgoni Crystal

 

Un baraj gigantic african riscă să provoace un război între Egipt şi Etiopia. E implicată şi China din umbră?

1026

blankÎn lume, este pe cale să se nască un nou conflict, şi asta pentru că tensiunea dintre Egipt și Etiopia se agravează. Ambele țări își cresc rivalitatea regională și amenință securitatea internațională nord-africană cu iminența unui nou conflict. Cauza tensiunii se datorează Etiopiei care a construit un baraj hidroelectric gigant pe unul dintre afluenții râului Nil, așa-numitul „Nil albastru”.

Marea problemă constă în faptul că mai multe studii demonstrează că proiectul ar avea ca rezultat o serie de efecte devastatoare asupra mediului înconjurător, pentru unele regiuni apropiate, în principal Egipt și Sudan, unde astfel s-ar anihila toate sistemele tradiționale de agricultură.

Autoritățile egiptene încearcă să împiedice avansarea proiectului prin mijloace legale și pașnice. În primul rând, au fost stabilite negocieri trilaterale între Egipt, Sudan și Etiopia, cu scopul de a ajunge la un acord de interes comun. Dar negocierile nu au reușit, iar autoritățile din Cairo și Addis Ababa, principalii antagoniști ai conflictului, nu au reușit să ajungă la un compromis. Următorul pas făcut de guvernul egiptean a fost să apeleze la Organizația Națiunilor Unite (ONU), cu cererea lui ca Etiopia să fie împiedicată coercitiv să construiască barajul. Însă, în ciuda eforturilor Egiptului, inerția Națiunilor Unite a împiedicat încheierea unui acord internațional pe această temă.

Egiptul, Sudanul și Etiopia s-au întâlnit din nou pentru a încerca să rezolve problema cu un acord comun. Din nou, încercarea a eșuat, iar țările au părăsit întâlnirea cu și mai multe dezacorduri. Drept urmare, Etiopia a continuat proiectul și a început deja să umple rezervorul barajului. Când acest proces va fi finalizat, agricultura tradițională din Egipt și Sudan va fi eliminată.

De fapt, proiectul etiopian a parcurs un drum lung. Din 2011, țara încearcă să construiască un baraj pentru a-și rezolva problema electricității. În prezent, mai puțin de 45% din populația etiopiană are acces la electricitate. Totuși, proiectul nu ar soluționa doar problema energiei din țară, furnizând curent electric populației, dar ar permite, de asemenea, statului etiopian să exporte energie excedentară în alte țări africane. Toate ambiţiile internaționale ale Etiopiei, atât la nivel regional, cât și la nivel global, depind fundamental de triumful proiectului barajului hidroelectric, devenind chiar o chestiune de mândrie națională.

blank

Cu toate acestea, pentru țările vecine cu Etiopia, problema este invers. Ceea ce ar fi o mândrie pentru etiopieni ar fi o adevărată umilire pentru egipteni și sudanezi. În Egipt, aproximativ 90% din populație trăiește pe malurile Nilului, unde pământurile fertile hrănesc toată agricultura națională tradițională, într-o structură milenară de organizare și producție. Triumful proiectului etiopian ar reprezenta automat distrugerea statului egiptean, care ar trebui să facă față unei escaladări majore a foametei și a pierderilor economice.

Există încă un alt risc pe care autoritățile egiptene trebuie să-l ia în considerare: riscul eliberării instantanee a apelor. Dacă se întâmplă acest lucru, curenții de apă ar putea afecta mai mult de 70% din întreaga populație egipteană, rezultând un genocid autentic. Conform evaluărilor efectuate de experți egipteni, proiectul are o serie de inadvertențe tehnice, care ridică îngrijorări.

Aşadar, riscul apariţiei unui conflict în zonă este major. Etiopia umple deja rezervorul și, prin urmare, activitățile barajului încep. Impactul asupra Egiptului și Sudanului va fi inevitabil, iar răspunsurile vor veni în curând. Sudanul a fost mai răbdător și mai flexibil decât Egiptul în relațiile cu Etiopia, dar poziția regimului de la Cairo este diferită. Prin urmare, Etiopia va trebui să se ocupe de răspunsurile agresive ale Egiptului.

E posibil însă, ca în spatele acestui conflict să se afle şi jocuri geostrategice în care este implicată şi China. Astfel, din totalul costului hidrocentralei gigantice (de 4,8 miliarde de dolari), o parte din cheltuieli (1,8 miliarde de dolari) au fost finanţate de bănci chinezeşti. Se cunoaşte dorinţa Chinei de a acapara economic ţări din lumea a treia, iar Etiopia este una din “victime”.