Criza actuală din lume, rezultatul lăcomiei bancherilor

Lăcomia pentru dobânzi a bancherilor

De ce nu a putut fi prevenită actuala criză economică sau nu s-a intervenit la timp, declinul începând în 2007? Specialiştii caracterizează actualul colaps economic ca fiind mult mai complicat, atipic. În plină dezvoltare economică a anilor ‘90, după căderea blocului socialist, unii bancheri, văzând că este rost de profit, au început să dea împrumuturi într-un iureş din ce în ce mai ameţitor, pentru a împinge de la spate comerţul şi a câştiga din dobânzi, apoi au girat cu aceste datorii ale populaţiei alte împrumuturi, adică s-au tot adunat bani virtuali peste bani virtuali.

A rezultat o falsă acumulare de capital, iar în relaţia bani-marfă-bani elementul monetar a devenit o ficţiune, din care bancherii au câştigat comisioane grase – de data asta în bani reali. În anii următori însă, o anumită zonă a pieţei s-a suprasaturat cu produse şi s-a declanşat criza. Abia atunci s-a observat că tot eşafodajul fusese bazat pe bani inexistenţi, pe datorii ce urmau să fie plătite, dar care fuseseră contabilizate ca sume existente deja în seifurile băncilor. Totul s-a bazat pe minciună.

Criza actuală, bazată pe imoralitatea celor bogaţi

Criza a început în Statele Unite ale Americii, ţara cea mai puternică din lume, şi s-a extins pe mapamond. Statul american a cumpărat majoritatea acţiunilor din băncile cu probleme, adică a acoperit acel deficit cu bani de la bugetul de stat, ca să nu se prăbuşească. Acest lucru e însă imoral, deoarece au fost ajutaţi cu banii contribuabililor exact acei finanţişti speculanţi care au declanşat criza, din lăcomie. Cu alte cuvinte, criza actuală este una a lăcomiei şi a imoralităţii, care putea fi prevenită dacă se ţinea cont de o teorie veche de 250 de ani scrisă de Adam Smith, părintele Capitalismului, care vorbeşte exact despre nevoia de moralitate în relaţiile economice, de responsabilitatea celor bogaţi faţă de societate, idee făcută uitată în zilele noastre.

În linii mari, este vorba şi de lăcomia oamenilor de a avea mult şi repede, şi de lăcomia celor de pe Wall Street de a da împrumuturi din ce în ce mai riscante, din care ei şi-au luat comisioane grase, şi de a atrage bănci serioase în această cursă a câştigurilor mari cu orice risc, totul devenind un uriaş balon de săpun.

Mulţi continuă să se întrebe de ce sprijină acum unele state, în special SUA, unde funcţionează expresia «Cine greşeşte, plăteşte», băncile vinovate de colaps? Răspunsul nu este foarte complicat: sistemul bancar mondial e atât de strîns legat, încât închiderea unor unităţi financiare i-ar determina pe oameni să-şi retragă banii din toate băncile, lucru care ar crea un dezastru economic de proporţii inimaginabile.

Teoretic este de aşteptat o ajustare a consumului, deci a producţiei, ceea ce va face ca relaţia cerere-ofertă să reintre în normalitate, dar nu se ştie când şi, oricum, nu fără convulsii.

Banca Federală Americană, un consorţiu de bănci private evreieşti, vinovată de actuala criză

Pe de altă parte, criza economică pe care o traversăm acum seamănă izbitor cu ceea din 1929-1933. Astfel, punctul central al acestor evenimente sunt entităţile private ce controlează Banca Federală Americană (FED). În ciuda numelui, FED nu este o bancă de stat, ci un consorţiu format din bănci private, controlat, direct sau prin subsidiare, de reprezentanţi ai următoarelor structuri financiare: Rothschild Bank din Paris şi Londra, Lazard Brothers Bank din Paris, Israel Moses Seif Bank din Italia, Wartburg Bank (Amsterdam şi Hamburg), Lehman Brothers, Chase Manhatan Bank, Goldman & Sachs Bank. Măsurile impuse şi efectele acestora seamănă şi ele.

Familia Bush, vinovată de cel de-al doilea război mondial

America era condusă în 2008, la debutul crizei actuale, de George W. Bush, nepotul unui om de afaceri implicat în evenimente premergătoare celui de-al II-lea Razboi Mondial, Preston Bush, care a condus reprezentanţa americană a UBC A.G. (Union Banking Corporation), concern financiar acuzat de finanţarea Celui de-al III-lea Reich. UBC New York funcţiona ca reprezentant al concernului german Thyssen, aparţinînd omului de afaceri Fritz Thyssen, apropiat al lui Adolf Hitler, compania sa fiind unul dintre „motoarele” maşinii de război a Celui de-al Treilea Reich, alaturi de giganţii IG Farben şi Krupp. Acelaşi concern, cel mai mare operator bancar elveţian, este, în prezent, unul dintre cele mai afectate de criza economică.

Statul intervenţionist, soluţie pentru declanşarea crizei

Criza financiară interbelică a fost declanşată de abuzul de credite de consum, de speculaţii bursiere şi imobiliare, fiind asumate riscuri foarte mari, în căutarea unui profit pe măsură. Statul intervenţionist apărea ca singura soluţie în depăşirea crizei. Ca urmare, în anii ‘30, statul american a concentrat uriaşe fonduri în împrumuturi bancare, a controlat preţurile şi creditul, a subvenţionat anumite activităţi economice.

Peste 80 de ani, povestea se repetă aproape la indigo, SUA aruncând pe piaţă 700 de miliarde de dolari, în încercarea de a menţine artificial preţuri rezultate din supraevaluarea unor garanţii acoperite de ipoteci şi ale altor active de aceeaşi factură. Federal Reserve a devenit activă pe această piaţă instabilă, infuzând capital unor entităţi aflate în faliment. Un congresman american definea plastic situaţia ca fiind un „socialism pentru bogaţi, salvarea economiştilor, a băncilor şi a celor de pe Wall Street”.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.