Site de secrete, stiinta si metafizica

Farsa invaziei marţiene a lui Orson Wells – repetată cu succes şi în Elveţia

1 8

invadatori martieniÎn anul 1938, Orson Wells a avut ideea să adapteze pentru postul de radio newyorkez lucrarea lui H.G. Wells „Războiul lumilor”, relatând o debarcare a marţienilor războinici în SUA. Deşi avertizată, populaţia din două state americane a intrat în panică, ceea ce a dus la aglomerări pe autostrăzi, accidente şi întâmplări dramatice.

O experienţă de asemenea anvergură a fost încercată din nou, la 22 iunie 1971, pentru a se testa credulitatea populaţiei şi comportarea diferitelor categorii de indivizi în faţa unui asemenea eveniment. De această dată, experimentul a fost realizat de televiziunea elveţiană, în cadrul emisiunii Corespondenţe. Cristian Leirdet, realizatorul emisiunii, a simulat aterizarea unui OZN în Câmpia Genevei.

Marţi, 22 iunie 1971, orele 20,10, un comunicat al televiziunii anunţă că un obiect straniu este semnalat lângă Geneva. La 8,30 se anunţă că Televiziunea a trimis un car de reportaj la faţa locului şi că acesta va transmite primele imagini. Primele imagini sunt perturbate de un puternic câmp electromagnetic. În aşteptarea clarificării, telespectatorilor le sunt prezentate documente legate de OZN: fotografii, interviuri şi se face prezentarea Grupului de Studiu al Fenomenelor Spaţiale (G.E.P.S.). Numeroşi curioşi aleargă la faţa locului.

Un cronicar politic anunţă că Membrii Consiliului Federal sunt în şedinţă la Berna, pentru a se lua măsurile care se impun de urgenţă. În acelaşi timp, un pompier, echipat cu un costum de protecţie, face înconjurul obiectului, cu un diametru de 4 m, care fumegă. Se ridică o cupolă şi din OZN apare o fiinţă având un cap în formă asemănătoare cu un bec electric. Ea dispare pentru o clipă, ca apoi să iasă din nou din OZN şi să avanseze spre public.

Numai martorii oculari, şi nici aceştia toţi, îşi dau seama de păcăleală. Majoritatea spectatorilor direcţi, telespectatorilor şi radioascultătorilor au crezut în evenimentele ce se desfăşurau; în afară de câteva telefoane la poliţie, nu au fost alte urmări, excepţie făcând zvonul aterizării marţienilor, ce a persistat câteva zile, dând de lucru sociologilor şi psihologilor.

Citește și

Utilizăm cookie-urile pentru a îmbunătăţi funcţionalitatea site-urilor noastre, pentru a te ajuta să navighezi mai eficient de la o pagină la alta, pentru a memora preferinţele tale şi, în general, pentru a îmbunătăţi experienţa utilizatorilor. Accept Cititi mai multe

Politica de intimitate si Cookie