Ne mirăm de ce istoria noastră e plină de atâtea secrete? De ec cunoaştem atât de puţine despre noi? Adevărul e altul: din cauza existenţei unor conducători nebuni, ignoranţi sau care au dorit să păstreze secretele şi care s-au apucat să ardă documente, cărţi şi papirusuri ce conţineau mărturii despre vechile civilizaţii ale omenirii.
Iulius Cezar poartă greaua responsabilitate a primului incendiu al Bibliotecii din Alexandria, unde literatul Ptolemeu adunase 700.000 de volume care constituiau atunci totalitatea tradiţiei transmise şi a ştiinţei umane. Patru secole mai târziu, al doilea incendiu aprins de hoardele dezlănţuite a pustiit aceeaşi bibliotecă, ce a fost definitiv arsă în 641 din ordinul califului Omar. Se spune că, întrebat de căpitanii săi ce soartă va fi rezervată cărţilor, şeful musulman ar fi răspuns: „Dacă ceea ce spun ele se află în Coran, sunt inutile şi puteţi să le ardeţi. Dacă ceea ce spun nu se află în Coran, atunci trebuie distruse ca dăunătoare şi nelegiuite”. Preţioasele manuscrise au servit timp de câteva luni drept combustibil în sobele din clădirea băilor din Alexandria. Doar câteva au scăpat de la distrugerea prin foc.
În 240 î.Hr., un incendiu asemănător a fost ordonat de împăratul chinez Tsin Che Hoang, care a pus să fie distruse toate cărţile de istorie, de astronomie şi de filosofie existente în imperiul său. În secolul al III-lea, la Roma, Diocleţian a pus să fie căutate şi distruse toate cărţile care conţineau formule pentru făcut aur, sub pretext că arta transmutării ar fi putut să permită cumpărarea de imperii.
Noul Testament (Faptele Apostolilor) dezvăluie că Sfântul Pavel a adunat la Efes toate cărţile care se refereau la „lucruri ciudate” şi le-a ars în piaţa publică. Unii călugări din Irlanda, ignoranţi, au pus să fie arse zece mii de manuscrise runice scrise pe scoarţă de mesteacăn, conţinând toate tradiţiile şi analele rasei celtice.
În secolul al XVI-lea, fanatismul religios, aliat cu o ignoranţă criminală, a dat foc manuscriselor din Yucatan. Episcopii spanioli, în secolul al XVI-lea, au pus să fie arse cantităţi enorme şi numai intervenţia unui franciscan francez, Jacques de Testera, a oprit distrugerea ultimelor documente. Viceregele Perului, Francesco Toledo, pe la 1566, vorbeşte în rapoartele sale de stofe incaşe şi de tăbliţe pictate de o mare bogăţie narativă: istorie, ştiinţă, profeţii etc. El a pus să fie aruncat totul în foc.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Ne mirăm de ce istoria noastră e plină de atâtea secrete? De ec cunoaştem atât de puţine despre noi? Adevărul e altul: din cauza existenţei unor conducători nebuni, ignoranţi sau care au dorit să păstreze secretele şi care s-au apucat să ardă documente, cărţi şi papirusuri ce conţineau mărturii despre vechile civilizaţii ale omenirii.
