Paul Valery (1871 – 1945) a fost un scriitor francez, autor de poeme și eseuri, reprezentant al simbolismului tardiv în literatura franceză. Într-o revistă mai veche, am găsit câteva dintre cugetările acestui mare om de litere, care ar putea fi considerat şi mare filozof. Iată, deci, ce gânduri avea Paul Valery prin anul 1910 (multe dintre aceste gânduri sunt absolut adevărate):
* Oamenii mari mor de două ori, odată ca oameni odată ca oameni mari.
* Există în om o parte care nu simte că trăiește decât atunci când creează. Inventez, deci exist.
* Nu mă tem de necunoscut într-atât cât mă tem de cunoscut.
* Omul caută întotdeauna să nege ceea ce nu poate să exprime.
* E perfect inutil de a ști ceea ce nu pot să îndrept.
* Prin structura lui, omul este obligat să se creadă drept totul.
* Omul nu este om decât la suprafață. Scoate-i pielea, taie-l, şi apoi încep mecanismele. Apoi te pierzi într-o substanță inexplicabilă, străină de tot ce știi și care este totuși esențială.
* Fiecare autor are unele lucruri despre care n-aș vrea să le scriu niciodată. Eu însumi, la fel.
* Lumea nu valorează decât prin extremele sale și nu durează decât prin mijloacele pe care le are.
* A gândi? A gândi înseamnă a pierde firul.
Ce idei captivante…