Hopkins este un celebru autor de cărţi despre extratereştri. Într-una din cărţile publicate „Intruders” (apărută în 1987) se povesteşte despre o fată, pe nume Kathie Davis, ce trăia la Copley Woods, la marginea oraşului Indianopolis. În 1983, ea avea 23 de ani şi localitatea Copley Woods fusese vizitată de un OZN. În case, electricitatea prezenta curioase fluctuaţii de tensiune şi, într-o dimineaţă, familia Davis descoperi în grădină o zonă mare circulară, arsă, unde nu a mai crescut nimic ulterior.
Atunci a intrat Kathie în contact cu Hopkins. Ea i-a vorbit de un vis pe care-l avusese în urmă cu cinci ani de la convorbirea lor, în care doi „omuleţi” cu pielea „de un alb murdar, aproape cenuşiu” şi cu ochii „negri de culoarea cernelii, aproape lichizi” i-au făcut o vizită. Ei i-au dăruit o cutie de o culoare întunecată cu o lumină roşie deasupra, apoi au plecat spunând că vor reveni.
Hopkins a constatat că visul lui Kathie – plus alte elemente relevate în experienţele familiei sale, cum ar fi cicatrice misterioase pe picioare la trei dintre membrii ei – semăna cu ceea ce raportaseră alte victime ale unor răpiri. Cu ajutorul psihiatrilor, psihologilor şi hipnotizatorilor, el a aflat din gura Kathiei fapte complicate şi înspăimântătoare, conforme în întregime cu schema răpirilor de către extratereştri.
Kathie intrase în contact, încă din copilărie, cu mici creaturi venite din alte lumi, care au examinat-o minuţios. În timpul ultimei vizite, care a avut loc – Kathie şi-a amintit de aceasta – în noaptea în care grădina a fost arsă, probabil din cauza radiaţiile – extratereştrii i-au înfipt un ac în ureche până a simţit o durere vie. Hopkins a sugerat că îi fusese implantat un sistem minuscul permiţând extratereştrilor să o urmărească. Cicatricele, pe una din gambe şi cele ale altor membri ai familiei, după Hopkins, erau incizii în vederea prelevării unor eşantioane de celule. Aceste cicatrice sunt frecvente la persoanele pretinzând că au intrat în contact cu extratereştrii.
Extratereştrii i-au furat fătul lui Kathie
Kathie a mai povestit, de asemenea, că a rămas însărcinată în adolescenţă, dar, după trei luni, a constatat că sarcina dispăruse fără nicio urmă, deşi medicul său era sigur, la vederea primelor analize de sânge şi urină, că nu era vorba de o sarcină falsă. Sub hipnoză, Kathie a povestit că extratereştii i-au practicat o delicată operaţie ginecologică cele declanşase o sarcină. Câteva luni mai târziu, ei au revenit (de unde?) şi au extras fătul; ea şi-a mai amintit că i-a rugat să nu-i ia copilul.
Ulterior, Kathie s-a căsătorit şi a dat naştere, fără complicaţii, la doi băieţi. Extratereştrii au revenit mai târziu şi i-au arătat o creatură feminină semănând mai mult cu un om. În cursul alteia din vizitele lor, ei i-au dat să ţină în braţe un bebeluş, ridat, cu pielea cenuşie. Aparent, se pare că era vorba de un bebeluş „supradotat”. Ea l-a strâns instinctiv în braţe, în timp ce extratereştrii o urmăreau foarte atent. Pentru Hopkins, s-ar putea crede că ei voiau să ştie cum îşi cresc oamenii copiii şi că extratereştrii nu prea cunosc afecţiunea.
Plecând de la experienţele Kathiei, şi de la alte cazuri de răpiri însoţite de examene ginecologice, Hopkins a concluzionat că extratereştrii erau în căutarea anumitor descendenţe sanguine. Poate, scrie el, practică încrucişări pentru a obţine o forţă şi o aptitudine proprii diversificării, pe care rasa lor le-ar fi pierdut.
La prima vedere, istorisirile Kathiei seamănă cu rătăcirile unui dezaxat. Dar Hopkins a supus-o pe Kathie şi pe alţi martori la un ansamblu de teste psihologice foarte amănunţite. Nici un subiect, a asigurat el, nu arăta tendinţe paranoice sau schizofrenice, ori alte tulburări active. Dimpotrivă, ceea ce reieşea de la toţi era o lipsă de consideraţie şi nici unul nu părea mulţumit de fizicul său.