„Cartea lui Enoh” ne vorbeşte de un grup de „îngeri căzuţi” (extratereştri?) care a venit pe Terra în vechime. Conducătorul grupului se numea Satanail…
Povești precum Geneza, Grădina Edenului, Potopul și îngerii din Biblie, precum și din alte religii înrudite, pot proveni din literatura mai veche a umanității. Aceste povești au fost scrise pentru prima dată de civilizația sumeriană cu peste 5.500 de ani în urmă. Națiunea lor era situată în sudul Mesopotamiei, dar influența ei s-a extins din estul Europei până în India și Egipt. Majoritatea limbilor de astăzi au urme sumeriene, chiar dacă nu sunt legate de ele.
În mitologia sumeriană, „Fiii Cerului” au fost clasificați în trei grupuri principale. Grupul principal era capabil să creeze viață – au fost numiti Dingir. Al doilea grup, asemănător eunucilor, erau inițial slujitori ai grupului principal și se numeau Anunnaki. Noi îi numim îngeri, dar sumerienii i-au numit „Anunnaki”, care înseamnă „zei din cer”. Al treilea grup era cunoscut sub numele de Egigi, ocupându-se de avanpostul planetei. Poate că toți au venit de dincolo de Pământ.
„Cartea lui Enoh” ne vorbește și despre un alt grup, care a venit mai târziu și care era diferit rasial de ceilalți. Conducătorul grupului se numea Satanail. Membrii acestui grup sunt cei care au încălcat „legile cerului” și au luat fiicele oamenilor ca soții, cu ele având copii. Pedeapsa pentru ei a fost Marele Potop, care urma să permită un nou început și să distrugă erorile acestor îngeri căzuți.
În teologie, apar 7 arhangheli: Mihail (Ninurta) – arhanghel cu funcţii militare; Gabriel (Ninlil) – Guvernatorul Edenului; Uriel (Enlil) – conducătorul a tot ceea ce înconjoară Edenul; Rafael (Enki) – vindecător; Raguel – judecător; Sariel (Nergal) – pedepsitorul; Remiel – responsabil cu răspândirea veștilor. După cum este evident, toate aceste nume se termină în „el”, care era titlul arhanghelilor.
Povești precum Geneza, Grădina Edenului, Potopul și îngerii din Biblie, precum și din alte religii înrudite, pot proveni din literatura mai veche a umanității. Aceste povești au fost scrise pentru prima dată de civilizația sumeriană cu peste 5.500 de ani în urmă. Națiunea lor era situată în sudul Mesopotamiei, dar influența ei s-a extins din estul Europei până în India și Egipt. Majoritatea limbilor de astăzi au urme sumeriene, chiar dacă nu sunt legate de ele.
