În afară de mărturiile martorilor până acum nu s-a descoperit nicio urmă care să ateste existenţa monştrilor. Expediţiile din adâncuri cu submarine, camere de filmat performante, sonare, cercetători nu s-au bucurat de un rezultat concret. În momentul de faţă nu există nicio dovadă materială incontestabilă care să ateste faptul că măcar unul din nenumăraţii monştri ai lacurilor sunt reali.
Celebrul monstru din Loch Nessie
Cea mai comună descriere a monstrului din Loch Ness, Scoţia, ne duce cu gândul la un şarpe de mari dimensiuni. Una dintre cele mai simple explicaţii este aceea că Nessie reprezintă un fel de şarpe primitiv sau moluscă gigantică, un exemplar care a reuşit să supravieţuiască erei glaciare.
Anul 1933 reprezintă pentru Nessie momentul de debut în mass-media internaţională. Subiectul a fost atât de incitant, încât însuşi cuvântul Nessie e sinonim cu fenomenul clasic al mostrilor care trăiesc în lacurile de munte. Nicio altă creatură de dimensiunile şi notorietatea lui Nessie nu a devenit simbolul unei ţări, aşa cum este acest monstru pentru Scoţia.
Patagonia şi şarpele Nahuelito
Vizitând munţii patagonezi ai Argentinei, mulţi turişti au observat un monstru pe care localnicii l-au botezat Nahuelito, de la lacul în care acesta îşi face deseori apariţia, Nahuel Huapi Lake. Nahuelito şi-a făcut de mai multe ori apariţia în plină zi, nefiind intimidat de ochii curioşilor. Cei care au avut ocazia să vadă misterioasă creatură au fost foarte impresionaţi. Unii uimiţi şi şocaţi, alţii entuziasmaţi de norocul care a dat peste ei, fiecare l-a descris altfel pe monstrul patagonez. Fie era comparat cu un şarpe uriaş cu aripi în lateral ca ale peştilor, fie ca o arătare cu cap de balaur şi corp de peşte. Lungimea aproximativă a mostrului este între 15 şi 150 de picioare. Se spune că Nahuelito iese din adâncuri numai vara, când vântul adie. Martorii povestesc că înainte ca monstrul să-şi face apariţia apele se tulbură, copacii de pe maluri îşi apleacă frunzele la pământ şi din spuma vârtejului ţâşneşte un jet de apă înalt de câţiva metri.
Cele mai multe mărturii despre apariţia lui Nahuelito se înregistrează începând cu luna martie, prima lună din sezon. Poate tocmai de aceea nu toţi cred relatările incredibile ale turiştilor despre entitatea misterioasă a Argentinei. În plus, odată cu venirea primilor turişti, localnicii cu simţ practic îşi improvizează tarabe la intrarea în staţiunile turistice, unde vând pe bani buni doritorilor de inedit suveniruri cu chipul lui Nahuelito. Aşadar putem afirma că în acesta perioadă noul star argentian este monstrul mai mult sau mai puţin real din Patagonia.
În 1922 doctorul Clemenţi Onelli, director al Grădinii Zoologice din Buenos Aires, a primit un raport despre descoperirea unor urme imense, undeva în apropierea lacului Nahuel Huapi. Niciuna dintre animalele astăzi existente în Argentina sau pe Terra nu ar fi putut lăsa astfel de urme, numai, poate, dacă ar fi pe undeva ascuns un dinozaur. Pe baza acestor dovezi s-a lansat supoziţia cum că în adâncurile lacului ar trăi un mostru.
Mai târziu, un căutător de aur american pe nume Martin Sheffield declara că a văzut un animal cu gâtul foarte lung, ca de şarpe, iar mişcările sale erau asemeni unui crocodil.
Având în vedere faptul că încă din 1897 circulau zvonuri despre existenţa unui duh al apei în Patagonia, Clementi Onelli şi Jose Cihagi au organizat o expediţie ce avea ca scop descoperirea lui Nahuelito. Succesul dorit s-a lăsat mult aşteptat şi exploratorii au fost nevoiţi în cele din urmă să recunoască faptul că „dacă acea fiinţă există cu adevărat, atunci îşi face apariţia în alte zone, şi până acum noi nu am dat de ea”.
Zeul pescarilor de pe lacul Storsjön
Într-o zi, pe când verifica bărcile şi permisele de pescuit ale pescarilor de pe lacul Storsjön, suedezul Ragnar Björks a fost martorul unei întâmplări greu de crezut. Din sloiurile de gheaţă ale lacului el a văzut cum îşi face apariţia ceva uriaş, mai mare de 18 picioare, de culoare pământie cu spicuiri de galben. Iniţial, Björks a fost stupefiat de creatura colosală a lacului, dar când şi-a revenit în fire a la împuns cu ce i-a picat mai repede în mână. Spera ca astfel bestia se va speria şi va fugi, însă nu a fost deloc aşa. Furios, monstrul a lovit cu coada apa şi barca sărmanului Ragnar a fost aruncată în sus mai bine de 10 metri. Björks a crezut că nu va mai scapa cu zile. După câteva ore s-a trezit aruncat pe mal. Contactul cu solul nu a rămas fără urmări. Fiecare os resimţea durerea căzăturii. Barca să era făcută ţăndări. Björks a privit cu spaimă în jurul său. Monstrul dispăruse de mult. Lacul era acum liniştit şi misterios ca întotdeauna. Ragnar le povestea prietenilor săi: Niciodată nu am crezut că în lacul Storsjön ar putea exista un mostru ca cel pe care l-am văzut eu. Oare era zeul pescarilor despre care se povesteşte din bătrâni sau un semn din ceruri pentru un sezon nu prea bun la pescuit? Cert e că am văzut monstrul… şi acum ştiu că el există.
Despre lacul Storsjön din nordul Suediei s-au povestit multe. Relatările despre apariţiile unui şarpe uriaş sunt vechi de peste 350 de ani. Din 1987 şi până acum la Societatea de Investigaţii Marele Lac din Suedia s-au înregistrat peste patru sute de rapoarte ce atesta prezenţa lui Storsjöodjuret, numele dat de suedezi creaturii lacului.
Din declaraţiile martorilor nu se poate trasa portretul prea clar al lui Storsjöodjuret. Unii spun că are cap de şarpe, iar gâtul lung se continua cu şira noduroasă şi se termină cu o coadă groasă. Alţii afirmă că de fapt nu prea are nimic în comun cu un şarpe. Pare mai mult o amfibie cu urechi mari şi aripioare de o parte şi de alta ca la peşti. Nici înălţimea creaturii nu se poate stabili cu exactitate; unii susţin că are 2 metri, alţii 10.
O parte din cercetători susţin că există o legătură între Storsjöodjuret şi Nessie, monstrul din Loch Ness. Se pare că acum 15.000 de ani, în timpul erei glaciare, forma iniţială a continentelor a fost modificată radical. Unele ţinuturi au fost înghiţite de ape, marile au secat, uscatul a devenit ocean, fluviile s-au transformat în lacuri. Aşadar, o explicaţie posibilă pentru apariţia acestor monştri acvatici se susţine tocmai prin transformările produse în timpul erei glaciare. Se pare că la un moment dat, într-o etapă iniţială a existenţei lor, creaturile depre care v-am vorbit erau membrii aceleiaşi familii. Dar, la un moment dat, familia a fost dezmembrată. Legendele spun că monştrii urcă noaptea din adâncuri la suprafaţa lacului şi se cheamă unii pe alţii. Însă numai ecoul munţilor le răspunde.
Să nu credeţi că doar în Argentina şi Suedia sunt monştri. În peste 250 de lacuri din întreaga lume se pare că există o astfel de creatură. Mărturii despre asemenea vietăţi vei găsi şi în Danemarca, Finlanda, Norvegia, Italia, Ţara Galilor, Australia etc.
Putem stabili în linii generale un scenariu pentru apariţiile monştrilor apelor de pe întreaga planetă. Toate creaturie trăiesc în lacuri sau în râuri care au fost cândva mari sau oceane. Mediul acvatic propice este rece. Sălaşul monştrilor este totdeauna în adâncuri. Apariţia lor la suprafaţa apei se face de obicei noaptea sau ziua pe ceaţă densă, pentru că atunci liniştea este mai profundă şi le oferă mai multă siguranţă.
Basilosaurus Ogopogo
Unul dintre cei mai cunoscuţi de pe continentul american este Ogopogo, creatura care sălăşluieşte în adâncurile lacului Okanagan din Canada. Chiar dacă astăzi nu mai este la modă, Ogopogo a devenit cunoscut lumii întregi cu şapte ani înaintea monstrului din Loch Ness, în anul 1926, iar primele mărturii ale pescarilor canadieni despre Ogopogo datează din 1872.
Criptozoologistul Roy P. Mackal a crezut iniţial ca mostrul prezintă aceleaşi caracteristici cu Nessie. După o cercetare mai amănunţită a observat însă ca Ogopogo este în fapt o formă primită a acestei specii, un exemplar extrem de rar, Basilosaurus cetoides.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
În afară de mărturiile martorilor până acum nu s-a descoperit nicio urmă care să ateste existenţa monştrilor. Expediţiile din adâncuri cu submarine, camere de filmat performante, sonare, cercetători nu s-au bucurat de un rezultat concret. În momentul de faţă nu există nicio dovadă materială incontestabilă care să ateste faptul că măcar unul din nenumăraţii monştri ai lacurilor sunt reali.
Vizitând munţii patagonezi ai Argentinei, mulţi turişti au observat un monstru pe care localnicii l-au botezat Nahuelito, de la lacul în care acesta îşi face deseori apariţia, Nahuel Huapi Lake. Nahuelito şi-a făcut de mai multe ori apariţia în plină zi, nefiind intimidat de ochii curioşilor. Cei care au avut ocazia să vadă misterioasă creatură au fost foarte impresionaţi. Unii uimiţi şi şocaţi, alţii entuziasmaţi de norocul care a dat peste ei, fiecare l-a descris altfel pe monstrul patagonez. Fie era comparat cu un şarpe uriaş cu aripi în lateral ca ale peştilor, fie ca o arătare cu cap de balaur şi corp de peşte. Lungimea aproximativă a mostrului este între 15 şi 150 de picioare. Se spune că Nahuelito iese din adâncuri numai vara, când vântul adie. Martorii povestesc că înainte ca monstrul să-şi face apariţia apele se tulbură, copacii de pe maluri îşi apleacă frunzele la pământ şi din spuma vârtejului ţâşneşte un jet de apă înalt de câţiva metri.
Zeul pescarilor de pe lacul Storsjön
