
În poemul „Zile înăbușite” de Konstantin Balmont (1867-1942 – poet rus stabilit în Franţa), este descrisă o catastrofă care a avut loc la îngemănarea dintre secolele XVI şi XVII (adică atunci când în ţările române era un singur domnitor – Mihai Viteazul). Noaptea, două luni apăreau pe cer, iar dimineața, străluceau doi sori. Turnurile erau doborâte de furtuni și vârtejuri, iar cerurile se topeau între nori tripli, iluminați brusc de o lumină roșie, dezvăluind o bătălie a unor armate din altă lume. Pământul s-a cutremurat la vederea unei comete. Istoricii relatează că în 1601, erupția vulcanului Huayna din Peru a aruncat tone de cenușă în atmosferă, declanșând o mică eră glaciară. În timpul domniei ţarului rus Boris Godunov (1598-1605), au existat chiar relatări despre prepararea cărnii umane (!), după veri reci și sterile. Astfel, o carte de poezii și înregistrările istoricilor ar putea reconstitui, fără să vrea, evenimentele unei catastrofe planetare.
„În zilele înăbușite ale lui Boris Godunov,
În întunericul pământului întunecat al Rusiei,
Mulțimi de oameni cutreierau fără adăpost,
Și noaptea două luni răsăreau.
Doi sori străluceau pe cer dimineața,
Privind cu ferocitate o lume muritoare.
Și-un strigăt prelung: „Pâine! Pâine! Pâine!”
Izbucnea spre țar din negrele păduri.
Pe străzi, schelete ofilite de oameni,
Smulgeau cu lăcomie o iarbă prăpădită,
Ca vitele – brutale și goale,
Iar visele se împlineau în viața de veghe.
Sicrile – pline de mucegai,
Dădeau celor vii o pâine infernală,
Iar fânul se găsea în gurile morților,
Și fiecare casă era un bârlog sumbru.
Din furtuni și vârtejuri, turnuri au fost dărâmate,
Și cerurile, ascunse printre nori triple,
Au fost brusc iluminate de o lumină roșie,
Dezvăluind o bătălie a armatelor nepământene.
Păsări nevăzute zburau,
Vulturii se înălțau deasupra Moscovei,
La răscruci, în tăcere, bătrânii așteptau,
Clătinându-şi capetele gri.
Printre oameni rătăceau moartea și răutatea,
Văzând cometa, pământul s-a cutremurat.
Și în acele zile, Dmitri a înviat din mormânt,
Transplantându-şi spiritul său în Otrepiev”.











