Ce-a păţit scriitorul Sadoveanu, când a fost prins de o furtună în timpul unei partide de pescuit

La aniversarea vârstei de 95 de ani, în anul 1985, Ionel Pop (născut astfel la sfârşitul secolului al XIX-lea, fiind martor al mai multor epoci şi evenimente) dă un interviu în care evocă mai multe întâlniri cu personalităţi ale culturii române, printre care se numără şi scriitorul Mihail Sadoveanu.

Sadoveanu (mare vânător şi pescar amator) se îndrăgosti iremediabil de o zonă din Transilvania, Valea Frumoasei, situată undeva în apropierea de Valea Sebeşului. Acolo, marele scriitor şi-a ridicat o casă, în Bradu Strâmb, în faţa căreia exista un lac (iaz) pentru pescuit. Ionel Pop împreună cu Sadoveanu se aflau la o partidă de pescuit, când o furtună se ivi… Ce s-a întâmplat mai departe, aflăm din interviul respectiv:

* Într-o zi de vară, cu cer limpede, pescuiam tocmai în fața casei de la Bradu Strâmb. Deodată, ne-a surprins bubuit de tunete, scăpărări, de fulgere și un ropot de ploaie, gata să înece pământul. Maestrul Sadoveanu s-a grăbit să ajungă la adăpostul casei.

* Eu m-am încăpățânat și am continuat să arunc musculițele artificiale, fiindcă deodată cu ropotul de ploaie au început să sară păstrăvii ca nebunii. La fiecare lansare răspundea păstrăvul prins în cârlig. Unul după altul, unul după altul.

* Sadoveanu ajunsese acasă și împreună cu doamna Valeria și cu fiica sa, Teodora, înșirați în cerdac, petreceau din ochi isprăvile mele. Și ca cel mai recunoscător public, la fiecare captură a mea, ropot de aplauze și strigăte de „Bravo!“ cât îi ținea puterea. Eu mă umflam în pene, așa cum se cuvine unui actor aplaudat.

* A trecut furtuna de vară și soarele a biruit. Maestrul Sadoveanu s-a grăbit să revină cu undiţa la apa miraculoasă, și… n-a mai sărit niciun pește, nici la cârligul meu, nici la al lui. Din cerdac, publicul rămas acolo răsplătea acum cu hohote de râs fiecare lansare a noastră, rămasă cu cârligul gol…