În fimul SF „Interstellar / Călătorind prin Univers” (2014), ființele viitorului evoluaseră în privinţa modului în care percepeau timpul. Pentru ele, timpul nu era un râu care se mișca înainte. Era un peisaj, un spațiu fizic prin care puteau merge. Nu trăiau momente unul după altul. Vedeau totul deodată, ca și cum trecutul, prezentul și viitorul ar fi fost doar puncte pe o singură hartă. Asta m-a pus pe gânduri: oare trăim vreodată ceva cât de cât apropiat de așa ceva? Singurul lucru care se apropie sunt visele. În vise, timpul se întinde, se curbează și se oprește. Minutele pot părea ore. Poți retrăi amintiri, poți sări la momente pe care nici măcar nu le-ai avut sau poți remodela tot ce te înconjoară. E ca și cum mintea ar păși în afara fluxului normal al timpului și l-ar vedea ca pe ceva prin care poți trece, precum acele ființe superioare.
Așadar, iată întrebarea. Ar putea fi posibil ca în vise să experimentăm, pentru scurte momente, conștiința, într-un mod superior dimensional? Și dacă acest lucru este adevărat, chiar și pentru o secundă, nu ne mișcăm cumva doar prin timp, ci îl cucerim, adaptându-l conștiinței și experienței noastre într-un mod pe care realitatea nu îl permite niciodată?
Este o idee pur filozofică sau ar putea exista un adevăr științific în asta?
DECLINARE DE RESPONSABILITATE: Conținutul prezentat în unele din articolele noastre este destinat exclusiv divertismentului sau informării. Ele explorează teorii speculative din domeniul ufologiei și cercetării paranormale. Deși ne putem baza pe fapte istorice, ipoteze publicate, zvonuri sau chiar ficțiune, cititorii nu ar trebui să interpreteze nicio parte a conținutului ca informație factuală sau definitivă, unele idei rămânând nedemonstrate de știința tradițională. Vă rugăm să le citiţi cu responsabilitate. Site-ul nu își asumă nicio responsabilitate pentru eventualele pierderi sau prejudicii rezultate din utilizarea informațiilor sau din deciziile luate de cititori în baza articolelor publicate.
