În Eseu despre Cioran, Savater povesteşte că într-o anumită perioadă a avut în vedere posibilitatea de a-şi scrie teza de doctorat despre un filosof inexistent, pe care îl imagina discipol al lui Heraclit şi trăind în Atena elenistică. În cele din urmă, a abandonat ideea şi a scris în teza sa despre Cioran. Cum însă filosoful român aproape că nu era cunoscut pe atunci în Spania, în cercurile universitare a început să se răspândească zvonul că acest filosof nu exista de fapt, ci era o invenţie a lui Savater.
Atunci Savater i-a trimis o scrisoare lui Cioran, dându-i de ştire despre acest lucru: „Aici se spune că dumneavoastră nu existaţi.” Cioran, care a proclamat totdeauna zădărnicia existenţei şi ideea că ar fi fost cel mai bine să nu se fi născut, i-a răspuns cu o notă de umor laconic: „Te rog să nu dezminţi acest lucru!”











