Ne aflăm pe data de 23 august 1984. După terminarea paradei militare aeriene, staţia radar ce deservea Aeroportul Otopeni întreabă staţia radar de la Alexeni dacă în aer, aproximativ la verticala aerodromului, mai este cumva vreun elicopter, deoarece se recepţionează un semnal ce ar corespunde unei astfel de aeronave. La parada militară aeriană luaseră parte aeronave de tipurile MIG- 21, MIG-23, IAR-93, IAR-316 şi MI-8, iar transportul materialelor şi al personalului tehnic se făcuse cu avioane AN- 24 şi AN-26.
Deşi se ştia precis că nicio aeronavă de pe aerodromul Alexeni nu se mai afla în aer (toate fiind la sol), se verifică prin luarea legăturii directe cu aerodromul militar, confirmându-se existenţa la sol a tuturor aparatelor. De la postul de observare vizuală se confirmă acest lucru, cât şi faptul că în limitele de cercetare prin mijloacele optice nu există nimic deosebit de semnalat. La insistenţele staţiei de la Otopeni se intensifică cercetarea vizuală şi prin mijloace optice. Ofiţerul de serviciu pune în funcţiune, din proprie iniţiativă, staţia radar, dar nu se semnalează nimic deosebit, în afara traficului cunoscut, mai ales că în zona unde Otopeniul susţinea existenţa unui obiect, acesta nu putea executa cercetarea prin radiolocaţie (imposibilitate tehnică, locul respectiv aflându-se în zona „moartă” a radarului).
De la Otopeni se transmite că obiectul respectiv pendulează undeva la verticala aerodromului spre vest, la o altitudine de 4.400-4.500 metri. Obiectul apăruse subit și fusese semnalat de 4-5 radare diferite, lucrând pe frecvențe diferite, de pe poziţii diferite. După aproximativ 15 minute, de la postul de observare vizuală se semnalează apariţia unui punct strălucitor pe 255 grade azimut, simultan primindu-se de la Otopeni că obiectul se deplasează spre vest, altitudinea scăzând la 2.200 metri.
Ofiţerul de serviciu şi personalul de la radarul de la Alexeni îl observă ca un punct strălucitor în bătaia soarelui (prin lunete, teodolite apărând ca un corp ovoidal, dintr-un material asemănător aluminiului). Măsurat cu instrumente optice, părea de 2-3 metri lungime şi 1-5 metri lăţime şi nu făcea niciun zgomot. Se constată îngreunarea recepţiei radio pe UUS şi US, manifestându-se foarte mulţi paraziţi. Obiectul, continuând deplasarea spre vest, iese din câmpul vizual, putând fi de acum observat numai prin mijloace optice, ulterior la scurt timp intrând în zona de acţiune a staţiei radar de la Alexeni. Deplasarea are loc pe azimut 255 grade, altitudinea crescând din acest moment cu aproximativ 1.000 metri în altitudine la 1.000 metri orizontali parcurşi. Deodată obiectul este pierdut, ulterior regăsit, urcând la 22.000 metri în 5 secunde.
De la Bucureşti se primeşte dispoziţie de încetare a cercetării aeriene şi în speţă a obiectului, fiind vorba de un balon meteo. Dar cei de la Alexeni nu încetează cercetarea prin radiolocaţie a obiectului necunoscut. Nimeni nu mai acordă nicio importanţă prezumtivului balon. Acesta se întoarce şi se postează undeva la 260 grade vest, la o distanţă de 20 km de Alexeni, începând nişte evoluţii aberante în limitele de la 2.000-55.000 metri, cu viteze între staţionare la punct fix şi peste 12.000 km/oră.
La insistenţele şefului radarului de la Alexeni, de la punctul de conducere a zborului aerodromului se ia legătura cu unele aeronave civile ce survolează zona vizată, iar acestea confirmă existenţa unui balon metalizat în zonă, dar refuză să raporteze oficial, motivând că nu vor să se compromită cu rapoarte OZN!
De la descoperire, obiectul va fi urmărit timp de 40 de minute, altitudinea de zbor variind cu intermitenţe şi aleator între 2.000 şi 100.000 metri (100 km) unde a fost pierdut, dispărând în Cosmos cu peste 10.000 km/oră. Evoluţia a fost compusă din traiecte concentrice spiralate sau în unghiuri drepte, cu viteze ascensionale şi unghiuri diferite raportate la orizontală. A urcat şi a coborât de aproximativ 7-8 ori în limitele de la 2.000 la 55.000 m. Evoluţia nu a fost asemănătoare cu cea a unui balon, lucru confirmat de operatorii radar, toţi cu state vechi în radiolocaţie (peste 10 ani vechime).
Pe timpul evoluţiei obiectului au fost puternic perturbate comunicaţiile pe UUS şi US. Obiectul nu a făcut zgomot sau cel puţin acesta nu a fost perceptibil până la martori. Nu avea lumini proprii şi nici jeturi de propulsie. Vântul era de 7-8 m/s. Obiectul a evoluat fără a fi în vreun fel incomodat de vânt. Semnalul radar recepţionat era comparabil cu cel de la un avion mic curier sau de la un elicopter de transport. Semnalul a fost recepţionat relativ constant pe toată perioada evoluţiei obiectului, urmărirea nepunând probleme deosebite. Cerul era senin, temperatura de peste 28°C.
Evenimentul desfăşurându-se pe fondul sărbătorii naţionale de atunci, nimeni nu a dorit să se încarce cu raportarea lui mai sus. Benzile cu zborul au fost şterse după analiză la 24 de ore. Unghiurile de viraj deosebit de strânse şi întoarcerile în unghi drept atât pe verticală, cât şi pe orizontală, nu puteau fi făcute de nicio aeronavă terestră, din cauza suprasarcinilor la care ar fi supuse pilotul şi aeronava. Ulterior, s-a căutat muşamalizarea fenomenului şi ridiculizarea martorilor…
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
