Aflat în vacantă, un cuplu călătorea cu maşina prin Statele Unite când bărbatul şi femeia au zărit un bărbat cu barbă şi păr lung, făcând autostopul pe marginea drumului. Deşi neîngrijit şi cu hainele ponosite, cei doi au sperat să nu fie vorba totuşi despre vreun criminal în serie şi l-au luat în maşină.
După ce au mers câţiva kilometri, atunci când şoferul l-a întrebat unde anume merge, călătorul a început să le vorbească despre Rai. Cuvintele lui le-au mers la suflet şi cei doi au realizat că se aflau alături de un personaj foarte puţin atras de lucrurile lumeşti.
Omul a schimbat apoi subiectul, rostind câteva avertismente referitoare la Judecata de Apoi, care nu va întârzia să aibă loc pentru întreaga lume. Bancheta din spate a autovehiculului s-a transformat într-un amvon improvizat, atunci când autostopistul a atenţionat cuplul asupra iminenţei celei de-a Doua Veniri a lui Iisus.
În acest punct al naraţiunii, povestea se desparte, având două finaluri la fel de răspândite:
1. Privind în spate, cuplul a descoperit brusc că personajul dispăruse fără urmă. Apoi au avut revelaţia că omul fusese însuşi Iisus, avertizându-i să se pregătească pentru Ziua Judecaţii.
2. Chiar înainte să dispară, spre uimirea lor, autostopistul s-a prezentat ca fiind Iisus, i-a binecuvântat şi le-a cerut să fie pregătiţi pentru reîntoarcerea Lui.
Povestea lui Iisus, privit ca un autostopist contemporan, este încă repetată, dar a circulat intens mai ales în perioada 1998-1999, chiar înaintea anului 2000 şi a perioadei în care mulţi fundamentalişti creştini credeau că se va produce sfârşitul lumii şi Armaghedonul, ultima mare bătălie dintre bine şi rău. Din perspectiva lor, era în ordinea firească a lucrurilor ca Isus să se poată întoarce deghizat şi apoi să-şi dezvăluie identitatea anumitor indivizi, pentru ca aceştia sâ fie pregătiţi pentru oportunitatea Ridicării la Cer, considerată de ei o eliberare a adevăraţilor credincioşi de constrângerile pământeşti.