În anii ’80, astronomii ruşi Kozîrev şi Nasonov, de la Observatorul Astronomic din Crimeea, observau nebuloasa Andromeda, pentru a determina poziţia ocupată la un moment dat de formaţiunile stelare observate, cu scopul de a stabili distanţa dintre Terra şi formaţiunea respectivă. Se folosea pentru acest lucru un telescop cu diametru de 50 de dm, dotat cu un rezistor electronic montat în focarul telescopului, pentru ca în momentul captării imaginii obiectivului în focar, rezistorul să „puncteze” momentul, şi deci, distanţa.
În procesul execuţiei, cei doi au constatat cu surprindere că rezistorul marca 3 puncte pe scală aparatului (şi nu unul cum ar fi normal)! Au repetat măsurătorile, pentru a elimina orice eroare posibilă, şi în final au ajuns la o concluzie stupefiantă: cele 3 puncte marcate în acelaşi timp înseamnă poziţia reală a corpului ceresc în momentul respectiv, poziţia avută anterior de acelaşi corp ceresc, recepţionată prin imaginea sa în acelaşi moment, şi respectiv, poziţia ce urma să o aibă în momentul în care semnalul emis de pe Pământ cu viteza luminii l-ar fi întâlnit.
Aceasta denotă faptul că prezentul poate fi recepţionat, în anumite condiţii, cu trecutul şi viitorul, ceea ce înseamnă că timpul e altceva decât s-a crezut până acum. Dacă e aşa, înseamnă că totul e predestinat?











