Blanche de Castilia, mare regină a Franţei, a murit pe paie, ca o călugăriţă
Blanche de Castilia (1188-1252) a fost regină a Franţei, ca soţie a regelui Ludovic al VIII-lea. Presimţindu-şi sfârşitul, regina îi chemă la ea pe toţi sfetnicii şi slujitorii şi îi întrebă cu umilinţă dacă le-a pricinuit vreodată cel mai mic neajuns sau dacă îşi amintesc ca ea să fi făcut vreun rău altcuiva. O liniştiră: nu adusese nimănui nici cea mai mică supărare. Ceea ce astăzi poate părea o dovadă de admirabilă umilinţă în pragul morţii era la vremea aceea o atitudine obişnuită la persoanele de vază. Şi în faţa acestei întrebări aproape rituale, puse de muribunzi, rareori se întâmpla ca cineva să răspundă afirmativ. Regină autoritară, Blanche de Castilia care înăbuşise revolta feudalilor, pe cea a păstorilor şi pusese capăt războiului împotriva albigenzilor, adusese cu siguranţă prejudicii multora dintre supuşii săi…
Regina ceru apoi să fie întinsă pe paie şi îmbrăcată în veşmântul călugăriţelor de la Maubuisson. După care se spovedi, primi împărtăşania de la Renaud de Corbeil, episcop de Paris, şi muri, rostind rugăciunea muribunzilor.
DECLINARE DE RESPONSABILITATE: Conținutul prezentat în unele din articolele noastre este destinat exclusiv divertismentului sau informării. Ele explorează teorii speculative din domeniul ufologiei și cercetării paranormale. Deși ne putem baza pe fapte istorice, ipoteze publicate, zvonuri sau chiar ficțiune, cititorii nu ar trebui să interpreteze nicio parte a conținutului ca informație factuală sau definitivă, unele idei rămânând nedemonstrate de știința tradițională. Vă rugăm să le citiţi cu responsabilitate. Site-ul nu își asumă nicio responsabilitate pentru eventualele pierderi sau prejudicii rezultate din utilizarea informațiilor sau din deciziile luate de cititori în baza articolelor publicate.
Blanche de Castilia (1188-1252) a fost regină a Franţei, ca soţie a regelui Ludovic al VIII-lea. Presimţindu-şi sfârşitul, regina îi chemă la ea pe toţi sfetnicii şi slujitorii şi îi întrebă cu umilinţă dacă le-a pricinuit vreodată cel mai mic neajuns sau dacă îşi amintesc ca ea să fi făcut vreun rău altcuiva. O liniştiră: nu adusese nimănui nici cea mai mică supărare. Ceea ce astăzi poate părea o dovadă de admirabilă umilinţă în pragul morţii era la vremea aceea o atitudine obişnuită la persoanele de vază. Şi în faţa acestei întrebări aproape rituale, puse de muribunzi, rareori se întâmpla ca cineva să răspundă afirmativ. Regină autoritară, Blanche de Castilia care înăbuşise revolta feudalilor, pe cea a păstorilor şi pusese capăt războiului împotriva albigenzilor, adusese cu siguranţă prejudicii multora dintre supuşii săi…
