Habsburgii au fost una dintre cele mai importante şi mai influente dinastii regale europene. Istoria acestei familii, care a condus unele din cele mai importante state europene – Spania, Austria, Ungaria, Belgia, Olanda, Germania – începe în secolul al XI-lea şi se întinde pe parcursul a peste 600 de ani. La începutul secolului al XVII-lea, ramură spaniolă a dinastiei s-a stins însă brusc. Oamenii de ştiinţă cred că au descoperit cauza acestei dispariţii subite: incestul.
Cercetătorii spanioli au ajuns recent la concluzia că ultimul rege de Habsburg al Spaniei, Carol al II-lea (1661-1700), a fost rodul unui mariaj care, din punct de vedere genetic, era aproape la fel de consangvin ca şi relaţia frate-soră sau părinte-copil.
Generaţii întregi au suportat consecinţele dramatice ale obişnuitelor mariaje între membri ai aceleiaşi familii pentru păstrarea intactă a patrimoniului dinastic. Perpetuarea acestor căsătorii consangvine a culminat cu venirea pe lume a acestui monarh – bolnăvicios şi impotent – odată cu care „filiala” spaniolă a dinastiei şi-a dat obştescul sfârşit.
Carol al II-lea al Spaniei era supranumit El Hechizado (cel Vrăjit), pentru că dizabilităţile sale fizice şi mentale erau puse pe seama unor acte de vrăjitorie. Studiile recente dezvăluie însă o realitate complet diferită – strămoşii săi fuseseră mai toţi înrudiţi, motiv pentru care Carol suferea de cel puţin două maladii congenitale.
Pentru a afla ce moştenire genetică poseda Carol al II-lea, cercetătorii spanioli au studiat peste 3000 de membri ai familiei de Habsburg, reprezentanţi a nu mai puţin de 16 generaţii. Astfel, savanţii au descoperit că acesta poseda un coeficient de consangvinitate egal cu cel al progeniturilor rezultate din incesturi.
În ciuda diformităţilor fizice şi a nenumăratelor probleme de sănătate, Carol al II-lea s-a căsătorit de două ori, dar a fost incapabil să procreeze, stingându-se din viaţa la vârsta de 39 de ani fără urmaşi. Prima sa soţie a fost Maria Luiza de Orleans (1662-1689), încântătoarea fiică a lui Filip I, Duce de Orleans, fratele lui Ludovic al XIV-lea. După zece ani de mariaj, Maria Luiza a intrat într-o depresie profundă şi a murit la vârsta de 27 de ani.
Profesorul Gonzalo Alvarez, de la Universitatea Santiago de Compostela din Spania, a descoperit că în familia de Habsburg rata mortalităţii infantile era mult mai ridicată decât la restul populaţiei. De asemenea, incidenţa mare a diformităţilor fizice, cel mai bine exemplificate de faimoasa „buza Habsburg” (în realitate prognatism mandibular caracterizat prin dezvoltarea în exces a mandibulei). Nu numai că suferea de o versiune extrem de severă a acestei maladii congenitale, dar limba lui Carol al II-lea era atât de mare încât nici măcar nu-i încăpea în gură, nu putea vorbi corect, era incapabil să mestece şi saliva excesiv. Monarhul spaniol avea, de asemenea, un cap supradimensionat, probleme stomacale.
„A fost incapabil să vorbească până la vârsta de patru ani şi nu a mers în picioare decât după opt ani. Era mic de statură, sfrijit şi total neinteresat de ce se petrecea în jurul său. Arată mult mai bătrân decât era, prezenta umflături la nivelul picioarelor, abdomenului şi fetei, iar în ultimul an de viaţă abia se mai putea ridica, suferind de halucinaţii şi crize convulsive”, a explicat profesorul Alvarez.
Afecţiunile lui Carol al II-lea au fost rezultatul direct al acestui şir interminabil de mariaje între rude apropiate. Pedigriul imediat al lui Carol al II-lea a fost în mod excepţional populat cu nepoate care au născut copiii unchilor lor. Tatăl lui Carol al II-lea, Filip al IV-lea (1605-1665), era unchiul mamei sale, Mariana de Austria (1634-1696), iar străbunicul său, Filip al II-lea (1527-1598) fusese, de asemenea, unchiul străbunicii sale, Anna de Austria (1549-1580), astfel că bunica sa, Maria Ana de Austria, îi era totodată şi mătuşă.
În cei 200 de ani care au precedat venirea pe lume a lui Carol al II-lea, nouă din cele unsprezece mariaje produse în familia de Habsburg au avut loc între persoane înrudite biologic (două fiind între unchi şi nepoate şi două între verişori de gradul unu).
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Habsburgii au fost una dintre cele mai importante şi mai influente dinastii regale europene. Istoria acestei familii, care a condus unele din cele mai importante state europene – Spania, Austria, Ungaria, Belgia, Olanda, Germania – începe în secolul al XI-lea şi se întinde pe parcursul a peste 600 de ani. La începutul secolului al XVII-lea, ramură spaniolă a dinastiei s-a stins însă brusc. Oamenii de ştiinţă cred că au descoperit cauza acestei dispariţii subite: incestul.
