Cazul Walton…omul răpit de extratereştri cu capul chel şi fără gene şi sprâncene

  •  
  •  
  •  
  •  

În seara zilei de 5 noiembrie 1975, 7 muncitori forestieri se întorceau, într-o camionetă, spre casele lor din localitatea Beber (comitatul Navajo, Arizona – S.U.A.). Pe la ora 18,15, trecând printr-o pădure, au zărit într-un luminiş, la nici 30 metri, un obiect discoidal, cu diametrul de circa 7 metri, grosimea de 3 metri, care plutea la 5-6 metri de sol. Obiectul era neted, fără îmbinări sau uşi, luminos, de o culoare galbenă lăptoasă, cu un dom în vârf pe care mai târziu unul dintre martori l-a asemuit cu un imens bec aprins.

O lumină albăstruie dintr-un OZN îl izbeşte pe muncitor în faţă

Şoferul a oprit camioneta, iar unul dintre muncitori – T. Walton, de 22 ani – a sărit din ea, apropiindu-se de obiect în ciuda strigătelor celorlalţi care-i cereau să se întoarcă. Brusc, o lumină albăstruie îl izbeşte peste faţă şi piept, doborându-l. Şoferul, îngrozit, porneşte camioneta, îndepărtându-se în viteză câţiva kilometri. Apoi, cuprinşi de remuşcări, se întorc cu toţii să-şi caute tovarăşul. Nici acesta, nici OZN-ul nu mai erau însă nicăieri. La ora 19:45, într-o stare jalnică, alertează șeriful local şi se reîntorc, împreună cu alţi câţiva oameni în pădure, reluând căutările. La miezul nopţii, descurajaţi, se duc la mama lui Walton să-i povestească incredibila întâmplare.

Poliţia crede că muncitorul a fost ucis de colegii săi

În zilele următoare căutarea a fost reluată cu 50 oameni, între care câţiva călări, cu câteva automobile de teren şi în cele din urmă şi cu un elicopter. Niciun succes. N-au reuşit nici măcar să identifice locul în care au văzut OZN-ul după „clasicele” ramuri rupte, adâncituri în sol, pământ ars etc. Între timp poliţia ajunge la concluzia că cea mai plauzibilă ipoteza este că Walton a fost omorât într-o încăierare cu careva din echipă. Drept urmare este adus un „detector de minciuni” şi încep interogatoriile. Fiecărui martor i se pun patru întrebări: (1) L-ai rănit sau l-ai ucis pe Walton ? (2) L-a rănit sau l-a ucis aitcineva ? (3) Cunoşti să fie îngropat undeva ? (4) Continui să susţii că povestea cu OZN-ul este adevărată ? Cei 6 au dat răspunsuri concordante, susţinând întocmai declaraţia iniţială. La cinci dintre ei sinceritatea depoziţiei a fost susţinută şi de către detector.

Muncitorul răpit de extratereştri reapare…

La 11 noiembrie, Walton reapare, confuz şi înfricoşat, pe marginea unei şosele nu departe de oraş. Interogat, îşi aduce aminte doar de faptul că după ce lumina l-a izbit în faţă s-a trezit în interiorul OZN-ului, culcat sub o lumină puternică. Avea dureri puternice în cap şi în piept. Nişte făpturi cu capul mare şi chel, cu ochi imenşi, fără gene şi sprîncene, cu nasul şi urechile abia schiţate, cu o gură mică fără buze, îl examinau…

În răstimpul absenţei sale, Walton a slăbit zece kilograme, dar nu arăta ca unul care ar fi rătăcit cinci zile prin pădure (fără a fi total exclusă nici această posibilitate). Interogatoriul a fost reluat şi sub hipnoză; martorul a reprodus aceeaşi istorie, cu detalii suplimentare de care nu-şi aducea aminte nici ulterior în stare trează. Totuşi, nici cu aceste detalii puse cap la cap nu s-a putut acoperi mai mult de câteva ore din cele cinci zile. Şi el a fost supus probei detectorului de minciuni, chiar în două rânduri. Rezultatul a fost o dată pozitiv, a doua oară negativ. E bine să nu uităm însă că acest aparat măsoară înainte de toate starea emotivă a celui interogat, or, povestind întâmplările înfricoşătoare prin care a trecut, Walton le retrăia intens.

Ancheta a fost reluată mai târziu şi de alţi reprezentanţi ai autorităţilor ca şi de specialişti în studiul OZN-urilor. Walton şi tovarăşii săi au reprodus de fiecare dată întâmplarea întocmai, refuzînd să retracteze chiar şi cel mai mic detaliu.

Scepticii răpirii extraterestre

Ulterior, mai mulţi specialişti care neagă realitatea fenomenului OZN au criticat anumite detalii din modul în care s-au desfăşurat investigaţiile privind cazul în speţă. S-a subliniat că Walton era de mai multă vreme pasionat de OZN-uri (el declarase înainte unui prieten că dacă va întâlni un OZN nu va ezita să-l examineze îndeaproape), că regresia hipnotică nu constituie o dovadă concludentă, precum şi faptul că unele teste cu detectorul de minciuni n-au confirmat istoria. Nu cumva totul a fost doar o înscenare abil pusă la punct ? Psihanalistul care a condus examinarea sub hipnoză a declarat că „pentru Walton lucrurile s-au petrecut întocmai cum le-a povestit” deşi realitatea ar putea fi totuşi alta…


  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un comentariu