Experienţa traumatizantă a unui spaniol răpit de extratereştri: „Mi-au băgat fire în esofag, în ochi şi în spate”!

6.579 vizualizari

rapire extraterestra 90Înainte de ivirea zorilor, în ziua de 5 februarie 1978, un cunoscut comerciant din Madrid, dl. Julio, s-a dus la vânătoare, însoţit de câinele său. La un moment dat, pe un drum lateral, farurile maşinii s-au stins subit, motorul s-a oprit şi radioul a tăcut. A urmat cea mai îngrozitoare întîmplare din viaţa sa:

„Erau două forme umane care se apropiau de mine. Cred că aveau înălţimea de 1,9-1,95 metri. Erau îmbrăcaţi în combinezoane de aviator de culoare verde şi purtau pe cap un fel de glugă de culoare galbenă. Aveau şi mănuşi. Îmbrăcămintea lor era dintr-o singură bucată, fără fermoare şi fără vreo cusătură.

Mi-au cerut telepatic să-i însoţesc şi au arătat mult interes pentru câine. Am mers către un obiect zburător ce-mi era necunoscut. Era o navă foarte mare; am calculat că avea un diametru de cca 50 metri şi staţiona cam la vreo trei metri deasupra solului. Am intrat cu toţii sub navă; din centrul ei a coborât – ca un ascensor – un cilindru argintiu, tot din metal. Am ajuns într-un culoar circular în care, în mod curios, nu era nicio umbră.

În încăpere se aflau patru mese dintre care una în centru, iar celelalte erau aşezate în semicerc. La dreapta mea se aflau un fel de dulapuri din care ieşeau o serie de panouri ce emiteau lumini pâlpâitoare. Au intrat şi alţi indivizi. Ei m-au întrebat diferite lucruri despre Pământ.

Apoi mi-au cerut voie să examineze câinele. L-au pus în spatele unui ecran şi i-au luat sânge cu o seringă. În continuare, au făcut acelaşi lucru şi cu mine. La un moment dat, s-au agitat şi s-au aşezat pe scaune, parcă stabilite pentru fiecare în parte… şi a apărut o nouă figură. Era un om asemănător celor care mă înconjurau, îmbrăcat ca şi ei, dar mai în vârstă. A început să vorbească celor de faţă; limbajul lor semăna oarecum celui coreean. După aceea, mi-au comunicat că pot să plec… Am intrat iarăşi cu câinele în cilindru şi am coborât ca din ascensor. Afară se făcuse ziuă.”

Ceea ce ţinea minte dl. Julio cu privire la cele întîmplate în decursul a trei ore cât stătuse la bord era partea cea mai „amabilă”. Dar în subconştientul său fuseseră blocate o serie de detalii cu mult mai neplăcute. Avea să le afle după regresia hipnotică la care a acceptat să se supună. În transă, el a retrăit o teroare uitată, relatând cum a fost dezbrăcat şi apoi introdus într-o sferă transparentă. În jurul său se aflau o serie de sfere mici metalice, din care ieşeau fire colorate. Era total paralizat neputând să închidă nici ochii şi nici gura. După aceea, i-au fost introduse în gură diferite fire:

„I-am întrebat ce vor să-mi facă. Mi-au răspuns telepatic că îmi vor lua eşantioane din lichidele corpului. Unul dintre fire mi-a fost introdus în esofag. Îl simt. Mă jenează. Altul merge la ochi. Am fost înţepat în spate. Îmi arată mostre din lichidul cefalorahidian, de urină şi din altele. Nu mai simt greutatea corpului. Mă aşează pe un scaun şi îmi pun cabluri pe cap şi pe piept. Şi câinelui îi fac la fel. Nu mai pot respira. Mă gândesc cu groază că OZN ar putea fi pus în mişcare”.