Un martor care s-ar fi întâlnit cu extratereştri în 1965: ei sunt oameni ca noi, nici îngeri şi nici roboţi! Ce alte dezvăluiri ne oferă?

Era ianuarie 1965: Sid Padrick era tehnician radio-TV care lucra în mica localitate Selva Beach (pe coasta Oceanului Pacific, California – SUA). Era ora 2 noaptea, iar Sid a ieşit la o plimbare pe malul oceanului.

Deodată, o navă zburătoare imensă se opri suspendată deasupra lui. Vru să o ia la fugă, dar auzi o voce: „Nu te teme! Nu suntem duşmanii tăi! Nu-ţi facem rău, vino la bord!”

Când ajunse în interiorul navei spaţiale, Sid dădu peste o fiinţă – un „om veritabil”. Humanoidul era un bărbat frumos de 1,78 -1,80 m cu costumul albastru deschis din două piese, avea nişte semne pe piept şi pe umeri, avea părul şaten dat pe spate şi ochii de un verde gălbui. Îl invită pe Sid să viziteze nava şi apoi vor sta de vorbă. Extraterestrul i-a spus lui Sid că Ei vin de pe o planetă aflată la foarte mulţi ani lumină de Pământ şi care nu se vede de aici.

Toţi extratereştrii văzuţi de Sid aveau pielea deschisă la culoare, ochii de culoare galben auriu, cu nuanţe chihlimbarii, bărbii şi nasuri ascuţite. Aveau mâinile normale, dar degetele mai lungi ca ale noastre. Îmbrăcămintea era compusă din două piese lipite, mulate pe corp, albastru deschis, ca şi pereţii de altfel, fără nasturi, fermoare, centuri. Aveau încălţări diferite, de culori diferite, cu închizători, catarame, tocuri şi tălpi. Se deplasau uşor, fără zgomot, pe jos era un fel de mochetă de cauciuc.

Iată ce spune Sid despre extratereştri: „Ei sunt aici în misiune de explorare şi observare a Terrei. Au spus că vor reveni pentru studii complete asupra noastră. Cred că-i interesează oamenii, înainte de toate. N-au făcut nicio aluzie la sistemul de guvernare politică sau viitorul nostru. (…) Planeta lor e foarte departe, noi n-o putem observa în spaţiu. Dar eu cred că ei sunt din sistemul solar, ei prea seamănă cu noi! Sunt oameni exact ca noi. N-avem de ce ne teme de ei. Nu sunt nici îngeri nici roboţi. Ei n-au venit aici ca să ne pună viaţa în pericol. Noi ne-o punem singuri.”