Subiectul potopului care a distrus rasa umană dinaintea celei actuale este întâlnit la mai toate popoarele lumii. Iar urmele unui mare potop au fost găsite şi pe teritoriul României.
De exemplu, pasionatul arheolog amator, Vasile Surcel readuce în atenţie vestigiile unei păduri scoase la lumina zilei de la adâncimi de 10-25 de metri, de sub nisipuri, după începerea lucrărilor la canalul Bucureşti-Dunăre, în 1985. Sub nisipurile de la Mihăileşti, sute de copaci imenşi, unii cu lungimea de 12-14 metri şi grosimea de peste 1,5 metri au fost conservaţi încât scoarţa şi uneori chiar frunzele pot fi recunoscute cu uşurinţă.
Pădurea preistorică ocupa un areal cuprins cel puţin între localităţile Mihăileşti-Cornetu, Domneşti, Jilava, Glina-Bobeşti, Cernica şi până la Dunăre în sud. Stratul de nisip uneori gros de zeci de metri, indică evident inundaţii catastrofale, care au izolat vegetaţia de contactul cu aerul şi au determinat conservarea fosilelor vegetale.
Au fost identificaţi specii de stejari, sălcii, tei, plopi, rare conifere, arbuşti, ierburi diverse. Multe din aceste vegetale au poziţia verticală, ceea ce denotă că inundaţiile au fost de scurtă durată, dar s-au repetat periodic, la intervale de milenii.