Podul peste Dunăre de la Cernavodă (1895) a fost realizat de inginerii români la lumina lumânărilor, cu materiale cărate cu căruţele! Superbă realizare…
La Școala de poduri și șosele din București, înființată în anul 1867, s-au format primii noștri ingineri care, începând din 1881, aveau să preia conducerea marilor lucrări. După examenul dat prin construirea căii ferate Buzău-Mărășești, în anul 1881, inginerii și tehnicienii români specializați în acest sector au realizat în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea cea mai mare lucrare de la noi, și, în același timp, una dintre cele mai mari din lume – complexul de poduri de la Cernavodă.
După datele publicate de revistele franceze „La vie scientifique” (1901) și „Science et vie” (1913), podul de la Cernavodă a fost, la vrema inaugurării sale (14 septembrie 1895), al patrulea ca mărime din întreaga lume.
Reamintim principalele dimensiuni ale lucrărilor complexului, realizate în decursul a cinci ani (1890-1895) sub conducerea lui Anghel Saligny:
– podul de la Cernavodă – 750 metri;
– podul de peste Borcea – 420 metri;
– viaductele de peste Borcea și Dunăre – 2918 metri;
– lungimea totală a complexului – 4088 metri.
Lucrările au necesitat, între altele, 15.000 tone de oțel. Nu trebuie să uităm condițiile grele de execuție ale timpului: s-a lucrat timp de 3 ani în chesoane iluminate cu lumânări și s-au cărat materialele, pe distanțe de 10-15 km, cu căruțele.
Imaginea din articol, apărută în presa bucureșteană, ne înfățișează solemnitatea inaugurării „uriașului” de la Dunăre, în 1895.
DECLINARE DE RESPONSABILITATE: Conținutul prezentat în unele din articolele noastre este destinat exclusiv divertismentului sau informării. Ele explorează teorii speculative din domeniul ufologiei și cercetării paranormale. Deși ne putem baza pe fapte istorice, ipoteze publicate, zvonuri sau chiar ficțiune, cititorii nu ar trebui să interpreteze nicio parte a conținutului ca informație factuală sau definitivă, unele idei rămânând nedemonstrate de știința tradițională. Vă rugăm să le citiţi cu responsabilitate. Site-ul nu își asumă nicio responsabilitate pentru eventualele pierderi sau prejudicii rezultate din utilizarea informațiilor sau din deciziile luate de cititori în baza articolelor publicate.
La Școala de poduri și șosele din București, înființată în anul 1867, s-au format primii noștri ingineri care, începând din 1881, aveau să preia conducerea marilor lucrări. După examenul dat prin construirea căii ferate Buzău-Mărășești, în anul 1881, inginerii și tehnicienii români specializați în acest sector au realizat în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea cea mai mare lucrare de la noi, și, în același timp, una dintre cele mai mari din lume – complexul de poduri de la Cernavodă.
