Oamenii au trăit pe teritoriul României acum 2 milioane de ani. Alte descoperiri arheologice care arată că noi am fost primii în Europa şi în lume
Vechimea omului în România este de circa 2.000.000 ani: Australoantropus Olteniensis din Bugiuleşti, Valea lui Grăunceanu, jud. Vâlcea. Condiţiile de viaţă în spaţiul carpato-danubian, atât pentru om, cât şi pentru plante şi animale, au fost dintotdeauna cele mai prielnice din Europa, atât în perioadele de încălzire a climei, când ţara noastră era acoperită de vegetaţie subtropicală în care se dezvolta leul şi elefantul, cât şi în perioadele de răcire, când în luna iulie temperatura era de +5°. Această situaţie este explicabilă prin plasarea noastră pe paralela 45°, dar şi printr-o poziţie specială, unică în Europa. Să ne uităm la hartă la teritoriul în care trăim: vom vedea o cetate înconjurată de Munţii Carpaţi, Alpi şi Balcani, incluzând Dacia, Moesia, Panonia şi Raeţia, adică fostul spaţiu dacic. Această cetate permite ca prima recoltă de grâu să se obţină aici.
Trebuie ţinut cont de descoperirile arheologice făcute pe teritoriul ţării noastre, unde se gasesc: cele mai numeroase şi mai dese aşezări umane din Pleistocenul superior (120.000-9.800 î.Hr.) din Europa, cele mai vechi locuinţe de tip bordeie din lume, cea mai veche activitate de minerit din lume, cel mai vechi topor-târnăcop din lume, cel mai vechi harpon din lume, cel mai vechi vârf de lance cu doua caneluri, tip baionetă, din lume, cea mai veche exploatare a aurului din Europa, cea mai grea piesă de aur din lume, lucrată în neolitic (Moigrad / greutate – 746,40 g).
Şi în domeniul religiei, vechea populaţie dacă a fost prima: există mulţi zei născuţi în Dacia şi preluaţi mai târziu de greci. Să amintim doar una mai originală: legenda fecioarei Latona sedusă de un zeu şi care a dat naştere lui Apollo.
Vechimea omului în România este de circa 2.000.000 ani: Australoantropus Olteniensis din Bugiuleşti, Valea lui Grăunceanu, jud. Vâlcea. Condiţiile de viaţă în spaţiul carpato-danubian, atât pentru om, cât şi pentru plante şi animale, au fost dintotdeauna cele mai prielnice din Europa, atât în perioadele de încălzire a climei, când ţara noastră era acoperită de vegetaţie subtropicală în care se dezvolta leul şi elefantul, cât şi în perioadele de răcire, când în luna iulie temperatura era de +5°. Această situaţie este explicabilă prin plasarea noastră pe paralela 45°, dar şi printr-o poziţie specială, unică în Europa. Să ne uităm la hartă la teritoriul în care trăim: vom vedea o cetate înconjurată de Munţii Carpaţi, Alpi şi Balcani, incluzând Dacia, Moesia, Panonia şi Raeţia, adică fostul spaţiu dacic. Această cetate permite ca prima recoltă de grâu să se obţină aici.
