Blanche de Castilia, mare regină a Franţei, a murit pe paie, ca o călugăriţă
Blanche de Castilia (1188-1252) a fost regină a Franţei, ca soţie a regelui Ludovic al VIII-lea. Presimţindu-şi sfârşitul, regina îi chemă la ea pe toţi sfetnicii şi slujitorii şi îi întrebă cu umilinţă dacă le-a pricinuit vreodată cel mai mic neajuns sau dacă îşi amintesc ca ea să fi făcut vreun rău altcuiva. O liniştiră: nu adusese nimănui nici cea mai mică supărare. Ceea ce astăzi poate părea o dovadă de admirabilă umilinţă în pragul morţii era la vremea aceea o atitudine obişnuită la persoanele de vază. Şi în faţa acestei întrebări aproape rituale, puse de muribunzi, rareori se întâmpla ca cineva să răspundă afirmativ. Regină autoritară, Blanche de Castilia care înăbuşise revolta feudalilor, pe cea a păstorilor şi pusese capăt războiului împotriva albigenzilor, adusese cu siguranţă prejudicii multora dintre supuşii săi…
Regina ceru apoi să fie întinsă pe paie şi îmbrăcată în veşmântul călugăriţelor de la Maubuisson. După care se spovedi, primi împărtăşania de la Renaud de Corbeil, episcop de Paris, şi muri, rostind rugăciunea muribunzilor.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Blanche de Castilia (1188-1252) a fost regină a Franţei, ca soţie a regelui Ludovic al VIII-lea. Presimţindu-şi sfârşitul, regina îi chemă la ea pe toţi sfetnicii şi slujitorii şi îi întrebă cu umilinţă dacă le-a pricinuit vreodată cel mai mic neajuns sau dacă îşi amintesc ca ea să fi făcut vreun rău altcuiva. O liniştiră: nu adusese nimănui nici cea mai mică supărare. Ceea ce astăzi poate părea o dovadă de admirabilă umilinţă în pragul morţii era la vremea aceea o atitudine obişnuită la persoanele de vază. Şi în faţa acestei întrebări aproape rituale, puse de muribunzi, rareori se întâmpla ca cineva să răspundă afirmativ. Regină autoritară, Blanche de Castilia care înăbuşise revolta feudalilor, pe cea a păstorilor şi pusese capăt războiului împotriva albigenzilor, adusese cu siguranţă prejudicii multora dintre supuşii săi…
