Căpşunele se află la loc de cinste pe lista de aprovizionare a coroanei britanice, aşa cum ar trebui să fie în orice dinastie bine orânduită. Regina Victoria (1819-1901) era unul dintre cei mai mari fani ai căpşunelor. În 1875, a mărturisit cuiva că nu se mai găseau aceleaşi căpşuni ca pe vremea copilăriei ei. Tot ea a declarat că violetele nu mai miros la fel de dulce şi toate acestea le punea pe seama grădinarilor cei haini „care n-au pic de sensibilitate pentru parfumurile dulci şi ar fi în stare să sacrifice oricare farmec de acest gen în favoarea mărimii şi a culorii.” Susţinea că tot ei au stricat şi căpşunele din aceleaşi motive, în această privinţă s-ar putea să fi avut dreptate, din moment ce bătrânele continuă şi azi să susţină acelaşi lucru.
Regina Victoria nu avea pasiuni culinare, asta dacă nu le punem la socoteală pe acelea pentru căpşuni şi sparanghel. Ar fi însă drept să menţionăm că pe durata domniei sale de şaizeci şi patru de ani, în farfuria ei se regăseau câte puţin din toate. Erau vremea unor gustări imense şi variate, aşa că n-a murit de foame. Cu greu ţi-o poţi închipui ca fiind năvalnică la masă şi, cu toate astea, istoria ne spune că îşi îndesa bine şervetul sub bărbie – aşa era ea construită. Iar Dl. Creevey, care ţinea un jurnal regulat şi care s-a interesat de ea în timpul primelor zile ale domniei sale, şi-a notat într-un carneţel: „Mănâncă aproape cu tot atâta poftă cu câtă şi râde – cred că aş putea spune că înfulecă.”
Mai apoi, regina Victoria a mâncat cu mai multă reţinere şi n-a mai fost atât de amuzată. Mai circulă încă, cu siguranţă, şi povestea fetiţei foarte bine educate care, văzând cum lua Victoria o tulpină de sparanghel cu degetele şi se pregătea s-o trateze urmând tehnica înghiţitorilor de săbii, a strigat: „Oo, purceluşul, purceluşul!” La care se spune că regina a râs şi a tot râs. Şi ce altceva ar fi putut face?
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Căpşunele se află la loc de cinste pe lista de aprovizionare a coroanei britanice, aşa cum ar trebui să fie în orice dinastie bine orânduită. Regina Victoria (1819-1901) era unul dintre cei mai mari fani ai căpşunelor. În 1875, a mărturisit cuiva că nu se mai găseau aceleaşi căpşuni ca pe vremea copilăriei ei. Tot ea a declarat că violetele nu mai miros la fel de dulce şi toate acestea le punea pe seama grădinarilor cei haini „care n-au pic de sensibilitate pentru parfumurile dulci şi ar fi în stare să sacrifice oricare farmec de acest gen în favoarea mărimii şi a culorii.” Susţinea că tot ei au stricat şi căpşunele din aceleaşi motive, în această privinţă s-ar putea să fi avut dreptate, din moment ce bătrânele continuă şi azi să susţină acelaşi lucru.
