La moartea sa, regina Victoria a Angliei nu dorea s-ajungă în paradis

Regina Victoria a Marii Britanii (1819-1901) a fost unul dintre cei mai străluciţi monarhi ai lumii, sub domnia sa Marea Britanie ajungând la apogeul puterii mondiale a lumii.

Pe 19 ianuarie 1901, un eufemistic buletin de sănătate anunţa poporul britanic: „Regina Victoria nu s-a bucurat în ultima vreme de buna sa sănătate obişnuită; drept urmare, medicii Majestăţii Sale au considerat preferabil ca, pentru moment, să nu se ocupe de treburile statului.” Ce nu spunea buletinul era că regina Victoria, epuizată de faptul că nu dormea şi nici nu mânca, suferise mai multe atacuri la rând, de pe urma cărora nu mai vedea bine, îi slăbise memoria şi vorbea cu dificultate.

În dimineaţa de 21 ianuarie 1901, după o zi de letargie, regina îşi reveni şi ceru să-i fie adus Tutti, şpiţul său de Pomerania. I-a fost pus pe pat, unde a rămas tot timpul cât a durat agonia stăpânei sale.

Pe 22 ianuarie, la ora 12.00, când prinţul de Wales s-a aplecat peste patul mamei sale, regina i-a recunoscut silueta şi, întinzând un braţ spre fiul său, a şoptit un ultim cuvânt ce a putut fi auzit: „Berty…” Prinţul Albert Eduard – care aştepta de atâţia ani coroana – a izbucnit in lacrimi. Stând de-o parte şi de alta a marelui pat cu baldachin, doctorul Reid şi împăratul William al II-lea, nepotul reginei, îi potriveau perna pentru a-i uşura respiraţia. Cei doi nu s-au mişcat din incomoda lor poziţie timp de două ore şi jumătate. În sfârşit, la ora 6.30, chipul suveranei, schimonosit de pareze, s-a destins…

Regina lăsase instrucţiuni foarte precise: în primul rând, dorea să fie înmormântată cu voalul de mireasă şi interzicea să se apeleze la personalul pompelor funebre. Aşa încât împăratul William al II-lea în persoană i-a luat bunicii sale măsura pentru sicriul în care a fost pusă de fiii săi. „Berty” obişnuia să spună în glumă că mama să nu dorise defel să ajungă în paradis, fiindcă acolo sus până şi îngerii ar fi fost mai importanţi decât ea…