„Ciocolata îţi cauzează deodată o febră care te duce la moarte”!
La începutul domniei regelui Franţei Ludovic al XIV-lea (1638-1714), în Franţa apăru ciocolata care, importată din Mexic şi cunoscută demult în Spania, şi-a făcut apariţia la Paris cam în acelaşi timp şi nu costa decât 6 franci livra; un oarecare David Chalion obţine prin decretul regal din 1659 un privilegiu care-i asigură vânzarea exclusivă a ciocolatei timp de douăzeci şi nouă de ani. El trebuie să fi făcut o mică avere, căci, ajutat de modă, obiceiul se răspândi repede.
Preferinţa pronunţată pe care tânăra regină a Franţei Maria Tereza 0 arăta pentru această băutură – căci ciocolata nu se lua decât sub formă lichidă – adăugată aprobării date de Facultatea de Medicină din Paris în 1661, încuraja burghezia s-o întrebuinţeze în mod constant. Cu toate că englezul Lister nu considera acest „mizerabil expedient al sărăciei” decât ca un fel de aperitiv inutil şi chiar dăunător, parizienii o apreciau foarte mult şi, începând de la sfîrşitul secolului, se întrebuinţa peste tot. Întâi a fost considerată ca un medicament: ,,Nu te simţi bine, scrie doamna de Sevigne fiicei sale, ciocolata te va reface”.
După puţin timp, în aprilie 1671, moda pariziană, care se schimba fără încetare, o condamnă şi o face responsabilă de toate relele: „Moda m-a antrenat, cum se întâmplă totdeauna, scria o marchiză franceză. Toţi cei care o vorbeau de bine, o vorbesc acum de rău; o blestemă, o acuză de toate relele; ea este cauza tulburărilor nervoase şi a palpitaţiilor; te linişteşte pentru o vreme, apoi îţi provoacă deodată o febră care te duce la moarte. Pentru numele lui Dumnezeu, n-o întrebuinţa deloc şi gândeşte-te că nu mai e la modă”. Cu toate acestea, Nicolas Catinat (1637-1712, mareşal al Franţei) o preferă cafelei şi Saint-Simon (1675-1755, om politic şi scriitor francez) ne informează ca Monsieur o bea în, fiecare dimineaţă. Moda reveni repede la ciocolată; se văzură apărând cei dintâi „ciocolateri”, printre cate cei mai vestiţi erau Chaliou, din strada Arbre-Sec, şi Ber, din strada Dauphine.
DECLINARE DE RESPONSABILITATE: Conținutul prezentat în unele din articolele noastre este destinat exclusiv divertismentului sau informării. Ele explorează teorii speculative din domeniul ufologiei și cercetării paranormale. Deși ne putem baza pe fapte istorice, ipoteze publicate, zvonuri sau chiar ficțiune, cititorii nu ar trebui să interpreteze nicio parte a conținutului ca informație factuală sau definitivă, unele idei rămânând nedemonstrate de știința tradițională. Vă rugăm să le citiţi cu responsabilitate. Site-ul nu își asumă nicio responsabilitate pentru eventualele pierderi sau prejudicii rezultate din utilizarea informațiilor sau din deciziile luate de cititori în baza articolelor publicate.
La începutul domniei regelui Franţei Ludovic al XIV-lea (1638-1714), în Franţa apăru ciocolata care, importată din Mexic şi cunoscută demult în Spania, şi-a făcut apariţia la Paris cam în acelaşi timp şi nu costa decât 6 franci livra; un oarecare David Chalion obţine prin decretul regal din 1659 un privilegiu care-i asigură vânzarea exclusivă a ciocolatei timp de douăzeci şi nouă de ani. El trebuie să fi făcut o mică avere, căci, ajutat de modă, obiceiul se răspândi repede.
