Un mister din istoria Franţei: Ludovic al XIV-lea, „regele-Soare” era un bastard?

Regina Franţei, umilită de cardinalul Richelieu şi de rege

În anul 1637, regina Franţei, Ana de Austria (1601-1666), se află într-o situaţie mai dificilă ca niciodată. Este fiica lui Filip al II-lea, regele Spaniei, iar Richelieu (cardinalul şi prim-ministrul Franţei) – care, de altfel, nu fusese de acord cu căsătoria ei, negociată de Concini – s-a temut întotdeauna de influenţa pe care o putea încă avea familia asupra ei. În 1626, ea se compromisese în conspiraţia de la Chalais, iar soţul ei, Ludovic al XIII-lea, regele Franţei, o îndepărtase de la Curte, impunându-i să se retragă la mănăstirea Val-de-Grâce, pe care o fondase chiar ea şi unde-şi amenajase o modestă locuinţă cu două încăperi; a stat acolo un timp izolată şi aproape prizonieră. Totuşi, trebuie să fi găsit oarecare plăcere sau confort în acest domiciliu forţat, de vreme ce, ulterior, a păstrat obiceiul de a veni aici de două ori pe săptămână, pentru a împărţi frugala masă cu călugăriţele benedictine.

Dar Val-de-Grâce nu servea numai exerciţiilor de pietate; era şi adăpostul discret unde întreţinea o corespondenţă clandestină, nu doar cu familia ei, ci şi cu Curtea Angliei şi Casa de Lorena. Din nefericire pentru ea, Richelieu, totdeauna extrem de informat, află. El nu ezită să ordone cancelarului Seguier să percheziţioneze mănăstirea, scotocind prin toate chiliile călugăriţelor şi în apartamentele reginei. Cardinalul-dictator ştia să se facă ascultat, dar nu luase în calcul stima pe care Seguier o avea pentru Ana de Austria, aceasta fiind dinainte discret avertizată; percheziţia nu scoase la iveală niciun document compromiţător, ci doar scrisori anonime. Totuşi, nici cardinalul, nici regele n-au fost convinşi că activitatea epistolară a Anei se limita la acestea: regina fu constrânsă să semneze un proces-verbal umilitor, în care mărturisea că întreţine o corespondenţă secretă. În plus, nu s-a făcut nimic pentru a se evita ca afacerea să fie cunoscută de public

Căsătoriţi de 22 de ani, regele şi regina Franţei n-aveau niciun copil

După acest scandal, poziţia Anei este de-aşa natură, încât se poate teme că va fi repudiată în mod deschis. Numai naşterea unui fiu ar putea s-o mai ferească de acest afront şi totodată ar face-o să reintre în graţiile lui Richelieu. Într-adevăr, cardinalul este îngrijorat în privinţa succesiunii lui Ludovic al XIII-lea: dacă acesta moare fără moştenitor de sex masculin, Coroana Franţei va reveni fratelui său, Gaston d’Orleans; or, acesta din urmă, conspirator recidivist şi nepriceput, slab de caracter şi cu o fire versatilă, nu are – cum de altfel nici Ludovic – niciuna dintre calităţile unui bun rege.

Problema este că naşterea unui Delfin sau chiar a unei Delfine este foarte improbabilă. După 22 de ani de căsătorie, cuplul regal a rămas cu desăvârşire steril, ceea ce nu-i deloc de mirare, căci se ştie că Ludovic al XIII-lea îşi neglijează complet ceea ce s-ar putea numi datoria lui conjugală.

Ludovic al XIV-lea, darul lui Dumnezeu pentru cuplul regal

Cu toate acestea, la 5 septembrie 1638, Ana de Austria aduse pe lume un fiu, care primeşte numele de Louis-Dieudonne: este viitorul Ludovic al XIV-lea. Se răspândeşte cu iuţeală povestirea miraculoasă a circumstanţelor cărora li se datorează această naştere nesperată. Cu nouă luni mai devreme, se spune, regina făcuse un jurământ: îi promisese lui Dumnezeu că, dacă îi va dărui un fiu, va ridica o biserică magnifică, iar cerul n-a întârziat să-i îndeplinească dorinţa. Se mai spune că, într-o zi, plecând regele la Paris şi gândind să se întoarcă în aceeaşi seară la Versailles, unde locuia de obicei, fu surprins de o furtună îngrozitoare, care-i tăie drumul de întoarcere. A trebuit, deci, să-şi petreacă noaptea la Luvru. Dar Luvrul, pe care regele Henric al IV-lea hotărâse să-l extindă, era încă în lucru, nefiind decât un imens şantier. Nimeni nu se aştepta să-l primească aici pe rege şi nu s-a găsit altă soluţie decât să doarmă în camera reginei, aşa încât s-au culcat amândoi în acelaşi pat, ceea ce nu prea le stătea în obicei. În urma acestei unice întâlniri regina a rămas însărcinată.

Ludovic al XIII-lea a recunoscut public el însuşi această versiune miraculosă: de la 10 septembrie 1638, el închină regatul Fecioarei Maria, bine situată în materie de concepţie miraculoasă, a cărei intervenţie ar fi obţinut această graţie. Dar nu toată lumea a fost convinsă de această poveste, dimpotrivă.

Catedrala înălţată în cinstea naşterii lui Ludovic al XIV-lea

Anei de Austria i-a luat însă mai mult timp să se achite de jurământ decât îi trebuise cerului să-i îndeplinească dorinţa: abia în 1645, după moartea lui Richelieu şi a lui Ludovic al XIII-lea, când a devenit regentă, a fost pusă prima piatră la temelia bisericii Val-de-Grâce, chiar de către copilul născut printr-o minune. Terminat în 1665, edificiul poartă pe fronton dedicaţia „Jesus Nascenti Vieginique Matri”,  ce aminteşte, poate cu puţină ironie, evenimentul care a stat la baza construcţiei sale. Domul, înalt de 40 de metri, copiat după catedrala Sfântului Petru din Roma, întruni admiraţia parizienilor. În interior, cupola este împodobită cu o frescă de Mignard, înfăţişând-o pe Ana de Austria, însoţită de Sfânta Ana şi călăuzită de Ludovic cel Sfânt, oferindu-i lui Dumnezeu macheta bisericii, imagine foarte semnificativă, deoarece indiferent ce a trebuit sa facă pentru a-l naşte pe Delfin, regina a făcut un imens serviciu pentru continuitatea monarhiei franceze. Într-adevăr, în afara celor ce i se pot reproşa, Gaston d’Orleans muri în 1660, nelăsând decât fiice; dacă naşterea lui Ludovic al XlV-lea nu l-ar fi împiedicat să urce pe tron, moartea sa ar fi pus o problemă dinastică greu de rezolvat.

Chiar şi cei ce se îndoiau de paternitatea lui Ludovic al XIV-lea au tăcut din gură

Odată trecută furtuna Frondei, se pare că legitimitatea lui Ludovic al XIV-lea a fost unanim acceptată şi, dacă este adevărat că a o fi pus la îndoială însemna a-ţi expune viaţa pentru crimă de lezmajestate, nu este mai puţin adevărat că şi cei mai sceptici au tăcut din gură, din teama de a nu provoca noi tulburări, nefaste pentru ţară. În orice caz, până în ultimii ani, cei mai nefericiţi ai domniei lui, prestigiul acestui rege în Franţa şi în străinătate a fost atât de mare, încât a pus în umbră toate îndoielile.

Totuşi, unii nu s-au lăsat, precum poetul burlesc Claude Lepetit, pe care splendorile bisericii Val-de-Grâce nu l-au impresionat câtuşi de puţin:

Acest dom cu-a lui cupolă înălţându-se spre ceruri
Crede că ne ia ochii? Mămica lui Ludovic al nostru
Vrea, prin excese nemaipomenite,
Să-şi nemurească prostiile.
Nicidecum renumele nu şi-l pierde în spatele pioasei iubiri.
Biserica a iubit-o tot timpul,
Şi-ntotdeauna iubitoare o vrea.

Aluzie transparentă, căci paternitatea se atribuia adesea fie lui Richelieu, ceea ce nu este prea verosimil, ţinând cont de persistenta ostilitate reciprocă ce-l opuse până la sfârşit pe cardinal reginei, fie lui Mazarin, ceea ce este mai admisibil, căci Ana a avut întotdeauna pentru el sentimente tandre, iar apoi, când a devenit văduvă, a întreţinut cu el o legătură destul de notorie.

Lepetit era un insolent şi un bârfitor de profesie, dar un alt autor, rămas anonim, va exprima aceeaşi opinie într-o carte publicată la Londra la puţin timp după moartea reginei şi intitulată Amorurile Anei de Austria: „Trebuie – scrie el – să fii de-a dreptul neruşinat ca să pretinzi că naşterea Delfinului este rodul principelui care trece drept tatăl lui… Baricadele din Paris şi teribila revoltă împotriva lui Ludovic al XIV-lea la suirea sa pe tron au denunţat atât de zgomotos naşterea lui nelegitimă, încât toată lumea vorbea despre asta.”

„Răceala recunoscută a lui Ludovic al XIII-lea”, ca să ne exprimăm în termenii acestui autor, făcea această bănuială verosimilă, fără a implica neapărat ideea că regele era incapabil de a procrea, dar un fapt bizar conduse, mai târziu, la concluzia că el era, în mod fiziologic, împiedicat de a avea copii.

Un raport secret al medicilor confirmă: Ludovic al XIII-lea nu putea fi tată!

În 1679, un anume Marc de La Morelhie fu arestat, însă în secret, şi dispăru pentru totdeauna, fără a se şti dacă şi-a sfârşit zilele în închisoare ori a fost trimis ad patres. Acest bărbat era însă ginerele medicului Anei de Austria, Pardoux-Gondinet, şi el găsise în hârtiile socrului său un raport secret al medicilor care-i făcuseră autopsia lui Ludovic al XIII-lea, conform căruia regele suferea de o malformaţie ce-i interzicea să fie tată. Stupefiat de această descoperire, La Morelhie i-a înmânat, naiv, raportul generalului-locotenent de poliţie La Reynie şi acest fapt i-a adus pieirea.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.