Dacă v-aţi întrebat vreodată ce animal a salvat cei mai mulţi oameni, în întreaga istorie, să ştiţi că acesta nu e nici câinele şi nici calul, ci crabul-potcoavă. Dacă aţi făcut vreodată o injecţie, e foarte posibil să-i datoraţi viaţa crabului-potcoavă nord-american (Limulus polyphemus). Un compus extras din sângele său, limulus amebocitlizat, sau LAL, este utilizat în industria farmaceutică pentru testarea medicamentelor, a vaccinurilor şi a dispozitivelor medicale precum rinichii artificiali, pentru a exclude prezenţa germenilor periculoşi. Niciun alt test nu este atât de rapid şi de ilustrativ.
Crabii-potcoavă trăiesc în apele puţin adânci, de coastă, ale mărilor, iar acestea sunt deseori poluate. Un litru de apă din asemenea zone poate conţine peste o mie de miliarde de bacterii toxice. Crabii-potcoavă nu au sistem imunitar şi deci nu pot dezvolta anticorpi care să combată infectările. Sângele lor conţine însă un ingredient miraculos, care anihilează bacteriile şi virusurile coagulându-se în jurul lor, ingredient care este folosit pentru a obţine LAL. Pentru a afla dacă un material sau o substanţă cu utilizări medicale este contaminat sau nu, este suficient să fie expus la LAL; dacă nu se coagulează, nu există probleme.
Spre deosebire de cel al oamenilor, sângele crabului-potcoavă nu conţine hemoglobina, care foloseşte fierul pentru a transporta oxigenul, ci hemocianină – un compus care utilizează cuprul în acest sens. În consecinţă, sângele lor este albastru şi se vinde cu aproximativ 15 000 de dolari litrul. Pentru a obţine sângele, crabii-potcoavă nu sunt ucişi, ci „recoltaţi”. Circa o mie pe săptămână sunt culeşi manual, din mici ambarcaţiuni, cu ajutorul unei greble pentru scoici, şi aduşi vii în laboratoare. Deşi le este extras cam 30% din sânge, crabii-potcoavă îşi revin repede când sunt duşi înapoi în mare. Sângele este recoltat o dată pe an, congelat şi expediat în lumea întreagă.
Crabii-potcoavă nu sunt, de fapt, crabi. Nu sunt nici măcar crustacee. Mai îndeaproape înrudiţi cu căpuşele, scorpionii şi păianjenii, sunt ultimii membri în viaţă ai ordinului Xiphosura („coadă-sabie”), odinioară foarte răspândit, şi populează ţărmul american al Atlanticului şi mările Asiei de Sud-Est încă din Ordovician, cu 445 de milioane de ani în urmă – 75% din întreaga perioadă de existenţă a vieţii pe Pământ, cu 200 de milioane de ani înainte de apariţia dinozaurilor. Nu-i deloc rău pentru o creatură care seamănă cu un mouse de computer mai ciudat sau cu o mică pălărie de metal.
Carapacea lor netedă şi curbată este cea care i-a ajutat să supravieţuiască atât de mult. Prădătorii reuşesc cu greu să-i întoarcă pentru a le expune abdomenul moale, deşi indienii din America obişnuiau odinioară să-i folosească pe post de linguri, pentru a scoate apa din canoele lor. Pe lângă faptul că au un sânge extraordinar -despre care se ştie acum că poate evidenţia meningita şi cancerul – crabii-potcoavă pot rezista la temperaturi extreme şi pot trăi un an fără să mănânce nimic.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Dacă v-aţi întrebat vreodată ce animal a salvat cei mai mulţi oameni, în întreaga istorie, să ştiţi că acesta nu e nici câinele şi nici calul, ci crabul-potcoavă. Dacă aţi făcut vreodată o injecţie, e foarte posibil să-i datoraţi viaţa crabului-potcoavă nord-american (Limulus polyphemus). Un compus extras din sângele său, limulus amebocitlizat, sau LAL, este utilizat în industria farmaceutică pentru testarea medicamentelor, a vaccinurilor şi a dispozitivelor medicale precum rinichii artificiali, pentru a exclude prezenţa germenilor periculoşi. Niciun alt test nu este atât de rapid şi de ilustrativ.
