„În anul 1923, o femeie de 147 ani, aflată pe patul morţii într-un spital din Zurich, este ultimul om în viaţă care ne vorbeşte despre un trecut luminos al Tartariei – o veche civilizaţie dispărută” – ne spune o legendă urbană enigmatică
O legendă urbană bizară susține că în anul 1923, la o clinică psihiatrică privată din Zurich (Elveția), a fost internată o pacientă aflată pe moarte, identificată doar ca „Marta”. Deși fizic arăta extrem de bătrână, ea pretindea că s-a născut la sfârșitul secolului al XVIII-lea și că avea 147 de ani. Aceeaşi legendă susţine că, în confesiunea ei de pe patul de moarte, Marta nu vorbea ca o persoană cu demență, ci descria coerent o lume cu o tehnologie complet diferită. Ea a menționat străzi care nu înghețau niciodată (șosele încălzite), clădiri care își autoreglau temperatura fără foc sau cărbuni și turnuri uriașe care „adunau lumina” pentru a genera energie.
Ea susținea că această civilizație globală fusese complet ștearsă din istorie printr-un cataclism sau o acțiune deliberată, eveniment pe care l-a numit „the world before the forgetting” („lumea de dinainte de uitare”). Ea pretindea că este ultima supraviețuitoare care își mai amintea acea epocă. Medicul care o îngrijea a notat că relatările ei erau consistente, fără contradicții logice.
Pe ultima pagină a manuscrisului care ar fi fost găsit la Zurich ar fi apărut o notă oficială scrisă de mână: „Restul: nu este potrivit pentru includere”. Povestea se termină lăsând să se înțeleagă că adevărul cel mai șocant a fost ascuns intenționat.
De unde s-a inspirat această poveste? Inteligenţa Artificială consideră că povestea este „pură ficțiune”, autorul anonim al textului combinând inteligent câteva elemente din teorii conspiraționiste reale pentru a-i da greutate: Teoria Tartaria și „potopul de noroi”. Există o întreagă comunitate online care crede că până în secolul al XIX-lea a existat o civilizație globală avansată tehnologic (numită adesea Imperiul Tartar), care folosea energie liberă și electromagnetică. Adepții acestei teorii folosesc arhitectura veche (cum ar fi clădirile cu ferestre la nivelul solului sau catedralele cu turle ascuțite, despre care spun că erau „antene energetice”) ca fiind dovezi. Povestea Martei a fost scrisă special pentru a valida această nișă.
Totuşi, în arhivele medicale sau istorice din Zurich din anul 1923 nu există nicio mențiune despre o femeie de 147 de ani sau despre un astfel de dosar. Cea mai bătrână persoană din istorie a cărei vârstă a fost dovedită oficial a fost franțuzoaica Jeanne Calment, care a trăit 122 de ani.
DECLINARE DE RESPONSABILITATE: Conținutul prezentat în unele din articolele noastre este destinat exclusiv divertismentului sau informării. Ele explorează teorii speculative din domeniul ufologiei și cercetării paranormale. Deși ne putem baza pe fapte istorice, ipoteze publicate, zvonuri sau chiar ficțiune, cititorii nu ar trebui să interpreteze nicio parte a conținutului ca informație factuală sau definitivă, unele idei rămânând nedemonstrate de știința tradițională. Vă rugăm să le citiţi cu responsabilitate. Site-ul nu își asumă nicio responsabilitate pentru eventualele pierderi sau prejudicii rezultate din utilizarea informațiilor sau din deciziile luate de cititori în baza articolelor publicate.
O legendă urbană bizară susține că în anul 1923, la o clinică psihiatrică privată din Zurich (Elveția), a fost internată o pacientă aflată pe moarte, identificată doar ca „Marta”. Deși fizic arăta extrem de bătrână, ea pretindea că s-a născut la sfârșitul secolului al XVIII-lea și că avea 147 de ani. Aceeaşi legendă susţine că, în confesiunea ei de pe patul de moarte, Marta nu vorbea ca o persoană cu demență, ci descria coerent o lume cu o tehnologie complet diferită. Ea a menționat străzi care nu înghețau niciodată (șosele încălzite), clădiri care își autoreglau temperatura fără foc sau cărbuni și turnuri uriașe care „adunau lumina” pentru a genera energie.
