Caz din 1975: un sergent american a susţinut că a luat contact cu extratereştrii ce trăiesc în zona stelei Betelgeuse, aflată la circa 600 de ani-lumină distanţă

Charles L. Moody era sergent în Forţele Aeriene Americane, având serviciul la baza Holloman de lângă Alamogordo (New Mexico / SUA). În 12 august 1975, el iese din schimb la ora 23:30 și, după ce trece pe acasă, se hotărăște să urmărească o ploaie de meteoriți, anunțată pentru acea noapte la ora 1:00. Ca loc de observație, alege o carieră de piatră din apropiere, până la care putea ajunge cu mașina personală. La ora 1:15 vede o lumină foarte puternică venind spre el. La un moment dat lumina se stinge aproape complet, iar Moody zărește coborând spre el un disc, aparent metalic, cu diametrul de circa 15 metri. Deși văzuse multe aparate de zbor în viața lui, acesta nu semăna cu nimic cunoscut…

Îngrozit, Moody sare la volanul mașinii, dar motorul nu vrea să pornească. Nimic din partea electrică nu mai funcționa; între timp obiectul ajunge la vreo 20 de metri de el. Aude dintr-odată un sunet ascuțit și vede deschizându-se într-o latură a discului o fereastră pătrată în care se zăresc siluete omenești. Simte brusc o nevoie imensă de somn. Apoi, obiectul se îndepărtează puțin și începe să se înalțe. Accelerează, arborând un joc fastuos de lumini, după care dispare fulgerător. Moody descoperă că automobilul funcționează de acum fără probleme și ajunge acasă.

Când intră în bucătărie, râmâne înmărmurit. Ceasul arăta ora 3:00. Drumul de la carieră dura cel mult 10 minute: unde a pierdut circa o oră și jumătate? În plus, capul și șalele îl dureau îngrozitor și îi era greață. A doua zi, îi apar pe piele pete purpurii și are dureri în șale, de parcă ar fi fost bătut cu un ciomag. Medicii suspectează că a fost iradiat.

Moody ia legătura cu niște investigatori OZN; la început cu Jim Lorenzen, de la Asociația APRO, iar prin acesta cu colonelul de aviație în rezervă Wendelle C. Stevens, autor al mai multor cărți în domeniu. În următoarele două luni, amintirile lui Moody revin treptat, în mod spontan. A fost înconjurat de doi sau trei omuleți, înalți de circa 1,50 metri, care s-au apropiat plutind, fără să atingă solul. Se vede apoi întins pe o masă în interiorul navei, incapabil să facă vreo mișcare, înconjurat de niște făpturi cu capul de peste două ori mai voluminos decât al oamenilor: un cap complet chel, cu fruntea bombată, fața inexpresivă ca o mască, nasul și urechile minuscule, ochii rotunzi și ceva mai mari decât ai noștri, o gură fără buze. Conversau, dar gura nu li se deschidea în acest timp. Poate îi citeau gândurile.

Extratereştrii îi spun la Moody că vin din zona stelei Betelgeuse, din constelația Orion și sunt doar una din numeroasele specii de extratereștri care studiază Pământul. Se feresc să ne contacteze pe față, deoarece suntem foarte agresivi și putem deveni un pericol pentru civilizațiile cosmice. Radarele noastre, interferând cu sistemele de ghidare ale navelor au dus la prăbușirea unor OZN-uri. După un timp, cel care părea să fie „șeful” îi pune palmele pe tâmple și îi poruncește să uite totul, cu observația că își va aminti la momentul potrivit. În clipa următoare, Moody s-a văzut la volanul mașinii, urmărind decolarea discului zburător…