Denumit „Proiectul A119”, acesta a fost unul dintre proiectele cele mai secrete a cărui existență a fost mult timp negată, până de curând, când documentele declasificate despre el au fost puse la dispoziția publicului.
Proiectul, menţionat ca A119, a fost un plan extrem de secret, dezvoltat în 1958 de către Forţele Aeriene Americane, având intenția de a detona o bombă nucleară pe suprafata Lunii. Se presupune că scopul acestui studiu a fost acela de a demonstra superioritatea Statelor Unite în raport cu Uniunea Sovietică și restul lumii, în timpul războiului rece, în timp ce, din punct de vedere științific, acesta a fost menit să răspundă la numeroase întrebări din astronomia planetară și astrobiologie.
Detalii complete ale studiului au fost prezentate de Dr. Leonard Reiffel, care a condus proiectul în 1958 printr-o fundație de cercetare finanțată de Armata Statelor Unite. Renumitul om de ştiinţă Carl Sagan a intrat în echipa de cercetare responsabilă pentru investigarea efectelor teoretice ale unei explozii nucleare în gravitaţie redusă. Sagan a dezvăluit participarea sa la plan în 1959.
„Proiectul A119” nu a fost niciodată realizat, probabil pentru că ajungerea primului om pe Lună ar fi fost o idee mult mai bună pentru populația Statelor Unite, decât detonarea unei bombe nucleare pe Lună. Pe de altă parte, liderul proiectului, Leonard Reiffel, a avertizat că detonând un astfel de dispozitiv pe suprafaţa Lunii s-ar crea reziduuri radioactive lunare, care, ulterior, ar putea provoca probleme majore în cadrul viitoarelor proiecte de cercetare lunară și de colonizare.
Documentele care atestă existența „Proiectului A119” au rămas ascunse publicului timp de aproximativ 40 de ani. Mai mult decât atât, în ciuda deconspirării dosarului la începutul anilor 2000, guvernul SUA nu a recunoscut niciodată oficial implicarea sa în cadrul proiectului.
Planul prevedea la început folosirea unei bombe cu hidrogen; cu toate acestea, Forţele Aeriene Americane au respins această idee, deoarece o bombă cu hidrogen ar fi fost extrem de greu de transportat pe Lună. În schimb, până la urmă oamenii de știință au decis să utilizeze un focos nuclear W25, care este un focos mai mic, ușor, şi cu un randament relativ scăzut de 1,7 kilotone.
Până la urmă, e bine că Luna n-a mai fost atacată cu bombe atomice şi, deocamdată, ea e „virgină” la acest capitol, comparativ cu Pământul…